Instalații de Ventilare și Condiționare a Aerului Pentru Hoteluri și Restaurante

Domeniu: Turism

Conține 1 fișier: docx

Pagini : 41 în total

Cuvinte : 7791

Mărime: 856.26KB (arhivat)

Publicat de: Sandu Marton

Puncte necesare: 9

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

Contents
1. Introducere 2
2. Stadiul actual 3
2.1 Scurt istoric al instalațiilor de ventilare și climatizare 4
2.2 Clasificarea sistemelor de ventilare 5
2.3 Clasifiarea sistemelor de condiționare a aerului 6
2.4 Încăperi cu impurificare a aerului pronunțată - bucătării 10
2.5 Tipuri de hote pentru bucătării 14
III. Alegerea soluției constructive 25
3.1 Sistem de ventilare cu recuperare de căldură 25
3.2 Cum funcționează un sistem de ventilație cu recuperare de căldură? 27
3.3 Principalele caracteristici și avantaje ale gamei THR 29
3.4 Ventilația în bucătărie 30
3.5 Curățarea sistemelor de ventilație și tipuri de filtre 31
IV. Calcule de dimensionare 35
4.1 Metode de calcul pentru restaurante și bucătării profesionale 35
V. Calcule economice 37
5.1 Costul echipamentelor 37
VI. Legislația 38
6.1 Precauții 38
Concluzii 39
Bibliografie 40

Extras din proiect

I. Introducere

În orice încăpere, în care se desfășoară o activitate oarecare au loc degajări nocive (noxe), datorită fie a proceselor productive, fie a oamenilor, dacă aceștia sunt în număr mai mare.

Scopul principal al ventilării este acela de a crea în interiorul încăperilor un aer cât mai curat, deci ventilarea acționează asupra purității aerului.

Efectul de ventilare se bazează aproape exclusiv pe proprietatea curenților de aer de a antrena noxele, de a le dirija spre exterior și de a limita mișcarea lor proprie, evitând împrăștierea lor în întreg spațiul.

Instalațiile de climatizare asigură o tratare mai complexă a aerului, ele putând realiza și o răcire a aerului în sezonul cald și totodată acționează asupra umidității relative în mod controlat, asigurând în încăperi valorile dorite ale acesteia, indiferent de starea vremii și de degajările interioare de umiditate.

Prin condiționarea aerului se înțelege modificarea parametrilor aerului din spațiile interioare ale hotelurilor,restaurantelor etc., în vederea realizării și menținerii unui regim bine determinat de temperatură, umiditate și puritate precum și de mișcare, indiferent de condițiile meteorologice exterioare, în vederea asigurării confortului și siguranței utilizatorului.

Sistemele de climatizare sunt sisteme complexe, care reglează atât temperatura, cât și umiditatea aerului din incintă la valori stabilite de către beneficiar, oricare ar fi valorile acestor parametrii în exteriorul incintei climatizate.

În cazul sistemelor de climatizare performante, se poate realiza chiar și sterilizarea aerului. Sistemele de climatizare obișnuită au în componență sistemele de ventilare mecanică, de încălzire/răcire, de uscare/umidificare și elemente de reglare automată.

II. Stadiul actual

2.1 Scurt istoric al instalațiilor de ventilare și climatizare

În decursul timpului omul a luptat continuu pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai şi a condiţiilor în care îşi desfăşoară activitatea. Pentru aceasta, el a realizat pe parcursul istoriei diverse instalaţii care să menţină parametrii aerului interior la valori apropiate de cele optime. Instalaţiile utilizate de om pentru a-şi realiza condiţii prielnice de lucru şi de viaţă au evoluat o dată cu tehnica, de la focul liber la instalaţii de încălzire centrală apoi la instalaţii de ventilare şi climatizare.

Apariţia primelor instalaţii de ventilare a fost condiţionată de realizarea unor progrese în alte discipline. Odată cu închegarea igienei ca disciplină sunt făcute cunoscute rezultatele legate de schimbul de aer al încăperilor, de conţinutul de umiditate şi gaze nocive, precum şi de puritatea aerului

Sfârşitul secolului al XIX-lea poate fi considerat pentru climatizare ca început al acesteia. Dezvoltarea cea mai mare a ventilării şi climatizării are loc după primul război mondial când se realizează instalaţii de climatizare în scopul de confort (teatre, opere, cinematografe, săli de concerte etc.) şi tehnologice (fabrici de hârtie, de tutun, textile, industria alimentară etc.).

După 1930 apar aparatele de fereastră, agregatele locale amplasate direct în încăperea deservită în sistem monobloc sau split. Apar deasemenea maşini frigorifice funcţionând cu medii nevămătoare (freoni) facilitând folosirea bateriilor de răcire fără agent intermediar (baterii cu răcire directă).

După cel de-al doilea război mondial climatizarea cunoaşte o etapă importantă în dezvoltarea sa. Înafara perfecţionării aparatelor şi schemelor de ventilare şi climatizare clasice apar noi tipuri cum ar fi:

- instalaţiile de înaltă presiune,

- instalaţiile de climatizare cu două canale de aer (de introducere),

- instalaţiile ”aer-apă” (cu aer primar) folosind aparate cu inducţie (climaconvectoare) sau ventiloconvectoare.

Tehnica analogică şi digitală pătrunde masiv în anii ’80 şi în domeniul climatizării. La orice sistem de ventilare (sau climatizare) este necesar să se introducă în încăperi aer tratat (aer refulat, aer introdus) care să preia noxele în exces (căldură, umiditate, gaze vapori, praf) şi să le elimine odată cu acesta (aer aspirat, aer absorbit) din încăperi după care totul să fie îndepărtat în exterior (aer evacuat).