Interdependența formelor de turism - turism heliomarin, turism de lux și turism aerian - studiu de caz - Mauritius

CAPITOLUL I

MAURIŢIUS

1. Scurt istoric

Insula Mauriţius a fost descoperită în 1507 de portughezul Pedro Mascarenhas. Pe atunci, ea era încă nelocuită, însă mai apoi, în 1598, devine colonie olandeză şi rămâne aşa până în 1710, purtând numele principelui Mauriciu de Orania.

Între anii 1715-1810 insula devine colonie franceză – „Île de France” şi serveşte drept o importantă escală în drumul spre India şi Ceylon. In 1810 este ocupată de Marea Britanie şi devine, în urma Tratatului de la Paris (1814), posisiune engleză (rebotezată Mauriţius). După desfiinţarea sclaviei în anul 1834, pe plantaţiile de trestie de zahăr sunt aduşi muncitori din India şi China.

La 12 martie 1968 Mauriţius îşi declară independenţa de stat ca dominion în cadrul Commonwealth-ului, iar la 12 martie 1992 devine republică. Ca urmare a stabilităţii politice, în ciuda structurării vieţii interne pe comunităţi etnoconfesionale sau istorice, economia Mauriţius ţării a înregistrat un continuu progres, fapt pentru care Mauriţius este considerat „unicul nou stat industrializat” al continentului african.

Preşedintele Cassam Uteem, ales în 1992 (reales mai apoi în 1997) promovează o poltică de restructurare a economiei, vizând diversificarea ramurilor industriale active şi stimularea turismului. Alegerile legislative, avute loc pe 11 septembrie 2000, sunt câştigate de opoziţie, alianţa între Mişcarea Militantă Mauritană (MMM) şi Mişcarea Socialistă Mauritană (MSM). Sir Anerood Jugnauth, membru al MMM, fost premier în perioada 1982-95, devine şef al guvernului, iar Paul Bérenger, preşedintele MSM, vicepremier, urmând ca peste trei ani să preia funcţia de prim-ministru. Înţelegerea a fost respectată şi Paul Bérenger devine primul premier neindian din istoria Mauriţiusului. Guvernul continuă politica de dezvoltare a sectorului de înaltă tehnologie (high-tech) în economie.

De origine vulcanică şi în general înconjurat de bariere de corali, care formează lagune naturale, Mauriţius are o istorie bogată. Cunoscută arabilor încă de la începutul secolului 10, insula Mauriţius a fost “descoperită” oficial în anul 1505 de marinarul portughez Pedro Mascarenhas; a fost ocupată succesiv de olandezi (1598-1712), de francezi (1715-1810) şi cedată în cele din urmă Angliei în anul 1814 prin Tratatul de la Paris. Pe 12 martie 1968, Mauriţius a devenit stat independent. Ziua Republicii a fost proclamată la 12 martie 1992. Moneda insulei este: rupia mauritană = 100 USD cents.

2.Populaţia

Populaţia este formată din africani, indieni, europeni şi asiatici de origine chineză şi numără 1 080 000 locuitori.

Populaţia urbană constituie 41,3% din populaţia totală a ţării, iar ariile urbane principale sunt (mii locuitori): Beau Bassin-Rose Hill (103,9), Vacoas-Phoenix (100,1), Curepipe (78,9), Quatre Bornes (75,9). Populaţia este concentrată în mare parte în zona central-nordică, îndeosebi ariile urbane Port-Louis (20% din populaţia Mauriţiusului), Beau Bassin-Rose Hill şi Vacoas-Phoenix.

Limba

Majoritatea locuitorilor din Mauriţius sunt bilingvi: vorbesc fluent engleza şi franceza. Creola şi franceza sunt limbile principale dar sunt vorbite şi limbi orientale.

Fus Orar

Mauriţius este cu patru ore înaintea GMT şi cu trei ore (2 ore vara) înaintea orei din Europa. Mauriţius are facilităţi de apelare directă a numerelor telefonice internaţionale pentru majoritatea ţărilor, ca şi servicii de internet şi fax.

3. Natura

Insula Mauriţius, de formă aproape triunghiulară (lungimea maximă 72 km, lăţimea maximă 53 km), are un relief de origine vulcanică, dat de un podiş presărat cu numeroase vârfuri şi cratere vulcanice stinse (altitudinea maximă 828 m, Mount Piton), care coboară treptat spre nord, dar cade brusc spre coastele sudică şi vestică. Cu excepţia părţii de sud, insula este acoperită cu lavă pe mai mult de ⅔ din suprafaţă. Ţărmurile, însoţite de recife de corali, însumează 217 km.