Intinerar turistic Chișinău

Introducere

Nordul republicii Moldova este foarte bogat în vestigii arheologice şi religioase. Ca punct de cercetare mi-am ales itinerarul nr.10 Chişinău Rudi, dar mai cu seamă cercetarea regiunii localităţilor Rudi, Arioneşti şi Drochia.

În localitatea Rudi găsim o sumedenie de vestigii atât laice cât şi religioase. De mare folos nea fost şi excursiile practice efectuate anul trecut cu profesorii catedrei de turism. În timpul acestei excursii practice am vizitat majoritatea obiectivelor turistice din aceste lolităţi.

În aceste localităţi găsim aşa obiective turistice de importanță atât naţională cît şi internaţională ca: Mănăstirea din Rudi, Cetăţuia „La Şanţuri”, Cetatea Farfuria Turcului, Punctual Arcului Struve, Peştera răposaţilor, Izvorul Verde, Catedrala ortodoxă din Drochia.

Monumentele date au o importanţă destul de mare pentru turismul nostru din cauza ca ele se află în mediul rural şi atrag tot mai mulţi turişti ce sunt preocupaţi de turismul rural şi de formele turismului rural: turismul religios, turismul cultural, turismul peisagistic, agroturismul.

1. Complexele din localitatea Rudi: centre arheologice şi religioasă de importanţă naţională

Mănăstirea Rudi, prinsă în centura pădurii şi a unui rîuleţ cristalin, are un farmec deosebit. Amplasată în mijlocul rezervaţiei peisagistice Rudi-Arionesti, mănăstirea de aici este locul unde simpleţea şi bunătatea, alături de marea credinţă, se fac simţitela fiece pas. Drumul spre acest sfînt lăcaş şerpuieşte printre peisajele încântătoare de pe malul Bulboacei, un afluent al Nistrului.

La poarta mănăstirii citeşti instrucţiunile pentru vizitatori: nu se permite fumatul, nu se intră fără binecuvântare, pentru femei se cuvin fuste sau rochii decente, precum şi broboade.

Acest lăcaş sfînt a fost construit în 1777 pe timpul slăvitului domn Alexandru Ghica-Voda şi cu binecuvîntarea preasfinţitului episcop al Huşilor, Chir Inochentie, fiind mănăstire de călugări. Primul stareţ a fost ieromonahul Macarie, urmat de Arsenie, Ionichie, Teofil. Localnicii sînt tentaţi să lege apariţia bisericii “Sfînta Treime”şi a mănăstirii Rudi de existenţa în preajmă a unui izvor, apa căruia, se zice, poate face adevărate minuni. Anume aici veneau de pretutindeni oamenii să-şi întremeze trupul şi anume pe acest loc s-a şi hotărît edificarea unui templu pentru purificarea duhului.

In 1828 călugării de aici au fost mutaţi la mănăstirea Călărăşeuca, iar în locul lor au sosit maicele din mănăstirea Sărătura, judetul Hotin, ele (conform documentelor păstrate pînă în prezent) luînd in primire “mult pămînt arabil, păşuni vaste, livada care se află în deal de pădure, via ce se intinde de la mănăstire pînă la Nistru, şi pămînt din pădure”.

Această moşie a aparţinut fraţilor Andronache şi Teodor Rudi, despre care documentele glăsuiesc precum că “au fost fericiţii ctitori ai sfîntului locaş”. Se zice că la moartea lor, trupurile le-au fost zidite în pereţii din partea stîngă a intrării în biserică.

Dar nu mult timp după trecerea călugăriţelor, prin 1835, moşia fraţilor a fost acaparată cu forţa de către un oarecare proprietar Mihail Bobuş, care, hain din fire, rîvnea la pămînturile mănăstireşti. Între sfintele ziduri s-au mutat să trăiască apropiaţii lui Bobuş, ca şi el – oameni fără frică de Dumnezeu. Maicele, una cite una, s-au văzut nevoite să plece în alte mănăstiri. În 1846 mănăstirea Rudi a fost oficial închisă. Se spune ca localnicii l-au blestemat pe noul stăpîn al moşiei, astfel că în scurt timp a murit fiica lui, apoi, unul după altul, i s-au îmbolnăvit şi toate rudele.

Timp de 75 de ani acest loc rămăsese de izbelişte şi doar la 24 octombrie 1921 la Rudi s-a redeschis mănăstirea de călugări, în frunte cu stareţul Gherontie Guta, care s-a străduit din răsputeri să reducă din pierderile provocate sfîntului locaş. Între 1930-1935 aici a fost ridicată o şcoală de teologie.

Din 1940 (cînd mănăstirea a fost închisă de sovietici) pînă în anii “90 pe acest teritoriu a funcţionat mai întîi o casă de copii, apoi – un sanatoriu pentru copiii. In 1992, dupa o minuţioasă şi costisitoare reparaţie, mănăstirea şi-a redeschis porţile pentru călugări, ca mai peurmă, din 1999, la Rudi să revină călugăriţele.

„Mulţi creştini care ne vizitează, rămîn profund impresionaţi de măreţia şi frumuseţea Şcolii pentru dascăli şi ne întreabă, de ce nu o reparăm”, – spune sora Taisia. -. Am vrea şi noi să salvăm de distrugere această perlă a arhitecturii moldovenesti, dar, din păcate, nu dispunem de mijloace. Anul acesta, cu ajutorul Domnului, cu strădania maicii stareţe, am reuşit, totuşi, să adunăm ceva bani pentru repararea acoperişului unui bloc al Şcolii”.