Locul Turismului în Economia Tunisiei

1.Prezentare Generala

1.1.Asezare geografica.

Tunisia este cea mai nordica tara a Africii si in acelasi timp cea mai mica din grupul tarilor situate de-a lungul muntilor Atlas. Marginile estice sunt scaldate de Mediterana, la vest se invecineaza cu Algeria, nordul este muntos, iar treimea sudica este dominata de Sahara. Distanta medie intre granita vestica si cea estica este putin peste 200 km, suprafata totala fiind comparabila cu cea a Marii Britanii fara Scotia.

1.2.Mediul natural.

In nord, coastele Mediteranei se pierd rapid in interiorul lantului muntos care incepe la vest cu padurile de pluta de la Ain Draham si se termina cu lacurile gemene de la Bizerta si Ichkeul.

Centrul Tunisiei este predominant stepa, bogat in ruine romane si marginit la vest de Jebel Chambi, cel mai inalt varf muntos al Tunisiei (1520 m). Mergand spre est, intalnesti plantatii nesfarsite de maslini. Un lant de dealuri aride din Metlaoui pana la Maknassy fac un ultim front in fata desertului. In est intalnesti si un manunchi de insule aruncate la intamplare, dintre care cea mai cunoscuta turistic este Jerba.

Sahara tunisiana incepe cu choturi - lacuri sarate pe jumatate secate, care sunt adevarate spectacole in timpul verii. Amestecul de sare si nisip continua pe uscat multi kilometri, formand o crusta tare care ofera niste reflexii ireale in lumina soarelui. Imediat in apropierea choturilor incep oazele, imaginea exotica a palmierilor, a camilelor si a izvoarelor de apa neavand deloc nevoie de exagerari in recomandarile ghidurilor turistice.

Natura Tunisiei – flora – atât relieful, cît şi vegetaţia - este surprinzător de bogată şi de variată. În reginile de nord ale ţării sunt văi înverzite, munţi înalţi şi păduri dese. Zona centrală este ocupată de stepe şi câmpii fertile, în timp ce la sud se află întinderile pustii de nisip ale deşertului, înălţimi aride şi lipsite de vegetaţie, ca şi spectaculoasele lacuri sărate înconjurate de pustietăţi. Diversitatea formelor de relief a dat daştere unei flore deosebit de variate. În zonele montane din nord cresc păduri alcătuite mai ales din stejari de plută. Coastele munţilor Dorsale Tunisienne (prelungire a Atlasului Saharian) sunt acoperite mai ales de păduri de pin şi de iarbă neagră.

Zonele joase sunt foarte propice pentru creşterea pomilor fructiferi, dintre care cei mai răspândiţi sunt portocalii, lămâii, mandarinii şi migdalii, smochinii, rodiile, piersicii, caişii şi duzii. În aceste regiuni se cultivă, de asemenea, căpşuni şi pepeni, cereale, sfeclă de zahăr, leguminoase, viţă-de-vie, ca şi diferite plante aromatice, cum ar fi cimbrul, dafinul, menta sau rozmarinul. Foarte răspândiţi sunt măslinii, iar în părţile centrale şi de sud ale Tunisiei - eucaliptul. În stepe, precum şi în alte zone ale ţării, cresc agave şi specii de cactuşi Opuntia (aşa-zişii "Limba soacrei"), unii dintre ei cu fructe comestibile. Sudul Tunisiei este cunoscut pentru oazele de curmali, al căror număr se estimează la aproape cinci milioane. Floarea naţională a Tunisiei este iasomia; alte flori foarte des întâlnite aici sunt leandrii, trandafirii şi crinii.

Flora tunisiană se remarcă şi prin prezenţa multor specii unice de plante, a căror existenţă depinde de cantitatea de apă din diferitele zone ale ţării. De aceea, pe direcţia nord-sud vegetaţia se împuţinează progresiv. Una dintre aceste plante rare este aşa-zisul copac de căpşuni, ale cărui fructe sunt foarte asemănătoare cu căpşunile. De asemenea, destul de cunoscut este şi Opuntia ficus indica - cactus ale cărui fructe sunt comestibile. Parcul Naţional Bou Hedma este unul dintre puţinele locuri unde se pot întâlni frumoşii salcâmi koa, care sunt primăvara plini de flori. În zonele foarte uscate creşte pelinul, cunoscut pentru amărciunea lui. Impozantul stejar de plută are o mare valoare pentru economia tunisiană. În deşert, vegetaţia este alcătuită de diferite specii de cactuşi şi iarbă. O mare raritate o constituie aşa-numiţii"trandafiri ai Ierihonului". Această plantă stranie, când începe să se ofilească "din lipsă de apă sau din orice alt motiv" îşi retrage rădăcinile, strângându-se într-un ghemotoc deasupra solului şi este deplasată de vânt, rostogolindu-se ca o minge; apoi, când se află într-un loc prielnic, îşi înfige din nou rădăcinile în pământ. În sud, în yona deşertulkui se găseşte o vegetaţie xerofilă si săracă.

Fauna - Pe întinderile pustii de nisip trăiesc varani, vulpi ale deşertului, precum şi diferite specii de şerpi, scorpioni şi insecte, iar in regiunea de stepa se întâlnesc gazele. În apele din apropierea ţărmurilor Tunisiei sunt caracatiţe, languste, murene, sardele, macrouri, toni şi alte animale marine.

1.3.Mediul demografic.

-Populatia: 9 600 000 locuitori ( locul 80);

-Suprafata: 164 150 km2 (locul 89);

-Densitatea populatiei: 57,1 locuitori/km2

-Indice de fecunditate : 2,8 %;

-Natalitatea : 20.56 (la 1000 locuitori)

-Rata mortalitatii : 5,08 (la 1000 locuitori)

- Speranţa de viaţă la naştere:

Total populaţie: --- 72.85 (Masculi: 71.5, Femele: 74,3).

1.4.Mediul istoric.

Aparte de regiunea in care este asezata, Tunisia si oamenii ei desfid regulile. Tara a fost inca din cele mai vechi timpuri locul de intalnire al Orientului cu civilizatia Mediteraneana si subiectul unor perioade clare de intruziune europeana. Chiar si numai culoarea pielii, a ochilor sau a parului sunt martore ale faptului ca armatele cuceritoare au lasat in urma nu doar distrugere.

Timp de 3000 de ani, Tunisia a fost martora a trecerii fenicienilor, romanilor, vandalilor, bizantinilor, arabilor, spaniolilor, turcilor sau in final, francezilor. Au venit ca fugari sau aventurieri, sa cucereasca sau sa pretinda, razboinici sau misionari, comercianti sau agricultori, fiecare lasand o parte din povestea lor in piatra sau mozaic, pe dealurile Cartaginei sau la marginea Saharei. Mostenirea pe care au lasat-o Tunisiei moderne este o concentrare de situri istorice mai bogata ca oriunde altundeva in Africa. Numele locurilor au origini arabe, berbere, latine sau punice, insa protectoratul francez dintre 1881 si 1956 a dus la deformarea multora dintre acestea.