Locul Turismului în Turcia

Locul turismului in Turcia

Capitolul 1: Prezentare generală

1.1. Aşezare geografică, vecini, suprafată

Turcia este o țară transcontinentală Euroasiatică. Turcia Asiatică (conține în mare parte Anatolia) care include 97% din țară, este separată de turcii europeni din Bosfor, Marea Marmara și Dardanele (care împreună formează o verigă de ape între Marea Neagră și Marea Mediteraneană). Turcia Europeană cuprinde 3% din țară.

Teritoriul Turciei este mai mult de 1,600 km lungime și 800 km lățime, cu o formă aproximativ rectangulară. Arealul Turciei, inclusiv lacuri, ocupă 783,562 km pătrați, din care 755,688 km pătrați sunt în Asia SV și 263,764 km pătrați în Europa. Turcia este a 37 țară dintre cele mai mari din lume.

Partea europeană a Turciei, Turcia de E, formează frontiera Turciei cu Grecia și Bulgaria. Partea asiatică a țării, Anatolia, se compune dintr-un platou central înalt cu câmpii de coastă înguste; între Koroglu și muntele Pontic se întinde la N și Muntele Taurus la S. Turcia E are mai multe peisaje montane și râuri ca Eufrat, Tigru și Aras, și conține lacul Van și muntele Ararat, punctul cel mai înalt al Turciei este de 5.165m.

Turcia este împărțită în 7 regiuni: Marmara, Egeea, Marea Neagră, Anatolia Centrală, Anatolia E, Anatolia SE și Mediteraneana. Terenul accidental al Anatoliei N de-a lungul Mării Negre seamănă cu o centură lungă și îngustă. Această regiune cuprinde aproximativ o șesime di teritoriul total al Turciei. Ca o tendință generală, interiorul platoului anatolian devine tot mai mult accidental care avansează spre E.

1.2. Mediul natural

Turcia poate fi impartita in 7 regiuni geografice: regiunea Marii Negre, regiunea Marmara si regiunile Egeeana, Mediteraneana, Anatolia Centrala, Anatolia de Est si Anatolia de Sud-Est. Regiune Marmara in nord-estul Turciei cuprinde o campie centrala cu dealuri ce au putine schimbari in altitudine. Aproximativ un sfert din aceasta regiune fertile si bine umezita este cultivata. Portiunea de est din aceasta regiune este mai muntoasa, cea mai mare altitudine a sa fiind 2 543.

Tarmurile regiunilor Egee si Mediteraneana in vest si sud sunt inguste si deluroase. Langa coasta Mediteraneana, varfurile Muntilor Taurus ajung la 3 700 m. De-a lungul coaste Egee, o serie de creste joase se ridica la est pana la o altitudine medie de la 1500 la 1850 m; cateva varfuri se apropie de 3 050 m. Vaile largi si plate dintre creste au cele mai productive soluri din Turcia.

La nord, tarmurile Anatoliene ale regiunii Marii Negre se ridica direct de la apa la inaltimile Muntilor Anatoliani din Nord. Anatolie de vest, in partea centrala de vest a tarii, este formata din lanturi de munti neregulate si vai interioare care separa coasta Egeeana de Platoul Anatolian, cea mai mare regiune geografica din Turcia. Turcii considera acest platou localizat central, care este de fapt comups din mai multe bazine interconectate, ca fiind inima natiunii lor. Aceste bazine sunt inconjurate pe toate partile de munti, care au cea mai mare inaltime de 3 916 m. Platoul insasi are o altitudine medie de la 900 la 1 500 m deasupra nivelului marii.

Anatolia de est este cea mai muntoasa regiune a Turciei; Muntele Ararat este cel mai inalt varf din tara cu 5 165 m. Multi crestini si evrei cred ca acesta este acelasi Munte Ararat mentionat in biblie ca locul unde s-a oprit Arca lui Noe. Aceasta regiune este izvorul Tigrului si Eufratului-doua din raurile principale ale Asiei. Anatolia de sud-est este un platou deluros inchis la nord, est si vest de munti. O parte a asa-numitei Semilune Fertile, aceasta regiune a fost un centru agricultural important inca din antichitate. Aproximativ 19% din Anatolia de sud-est este cultivata.

Rauri si lacuri

Numeroase rauri curg din platourile si muntii Turciei, in multe cazuri formand chei adanci in drumul lor spre tarm. Raurile au de obicei un curs rapid si relativ scurt; nici unul dintre ele nu poate fi navigat de vase mari. Un numar de rauri nu curg in timpul varii uscate. Unele rauri sunt totusi, surse importante de putere hidroelectrica si apa pentru irigatii.

Kizu Irmak (1 150 km lungime), care traverseaza Platoul Anatoliei intr-un arc de cerc larc inainte sa se verse in Marea Neagra, este cel mai lung rau care curge in intregime prin Turcia. Raul Sakarya, la vest de Kizu Irmak, se varsa de asemenea in Marea Neagra. Raurile Turcesti principale care se varsa in Mare Egee sunt Gediz si Menderes. In Turcia sud-centrala raurile Ceyhan si Seyhan curg din Muntii Taurus pana la Marea Mediterana. Raurile Tigru si Eufrat, care curg catre sud-est prin Siria si Irac pana la Golful Persan, au izvoarele in muntii Turciei de est.

Cel mai mare lac din Turcia este Lacul Van, localizat in Anatolia de est. Apele sale sunt sarate, ca si cele ale altui mare lac, Lacul Tuz, localizat langa centrul Platolui Anatolia. Lacurile de apa dulce includ lacurile Beysehir, Egridir si Burdur-toate localizate in sud-vest.

Resursele naturale

Cea mai importanta resursa minerala a Turciei este carbunele. Oricum, de la inceputul anilor ’90, productia totala de carbune a Turciei nu a fost suficienta pentru a intampina cererea interna. Exista deasemenea depozite naturale de gaze si campuri de petrol in Anatolia de sud-est; aceste resurse de energia pot sa aprovizieneze doar o mica parte din cerera interna. Turcia are un numar de depozite de minerale mici dar importante. Acestea include cromul in sud-vest, magneziu in centrul Turciei si antimoniu, azbest, bauxita, fier, plumb, mercur, sulf si zinc in cateva locuri. In cantitati mici se gaseste de asemenea si bor, cupru si argint.

In comparatie cu Orientul Mijlociu, Turcia are resurse de apa considerabile, si acestea sustin un sector agricultural bogat si divers. Precipitatiile sezoniale din muntii Turiei, din care multe se manifesta sub forma de zapada, produc multe rauri pemanente si deasemena intra in pamant pentru a reface panza freatica. Aceste panze freatice sunt o sursa importanta pentru irigatii. In plus, resursele hidroelectrice sunt sub o dezvoltare intensive si produc in momentul de fata aproape o treime din cererea de electricitate a Turciei.