Managementul Resurselor Umane

Implicaţiile turismului, contribuţia majoră a acestuia la dezvoltarea economiei unei ţări, situează această ramură în topul activităţilor cu importanţa majoră în realizarea PMB şi PIB. Utilizată tot mai frecvent, sintagma „industrie a turismului” vine să confirme prezenţa nemijlocită a acestuia în multiple planuri: economic, social, politic, cultural, natural.

Dezvoltarea turismului atât ca modalitate de petrecere într-un mod plăcut

şi instructiv a timpului liber, cât şi ca activităţi prestatoare de servicii solicitate în

diverse etape ale unei călătorii turistice, reprezintă una dintre caracteristicile

civilizaţiei actuale, cu largi perspective de evoluţie, fiind concomitent consecinţa

şi cauza unor mutaţii economice, sociale, culturale şi de mediu. Turismul se numără printre cele câteva fenomene ce s-au impus în epoca contemporană, dezvoltarea sa spectaculoasă constituind o trăsătură caracteristică secolelor XX şi XXI.

Din punct de vedere etimologic, cuvântul „turism” provine din termenul englez „tour” (călătorie), care a fost creat în Anglia în jurul anilor 1700, pentru a desemna acţiunea de a voiaja în Europa, în general, şi în Franţa, în special. Acest termen a fost ulterior preluat de majoritatea limbilor europene, cu sensul de călătorie de agrement. Turismul a fost, în timp, obiectul a numeroase studii, mulţi autori încercând să-l definească. În 1905, R. Guyer-Freuler arăta că „turismul, în sensul modern al cuvântului, este un fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creşterea necesităţii de refacere a sănătăţii şi schimbarea mediului de viaţă, pe naşterea şi dezvoltarea sentimentului de receptivitate pentru frumuseţile naturii”. Profesorul elveţian W. Hunziker a elaborat în 1940 o definiţie a turismului, acceptată pe plan mondial: „Turismul este ansamblul de relaţii şi fenomene care rezultă din deplasarea şi sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atâta timp cât sejurul şi deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă şi o activitate lucrativă oarecare”. Dicţionarul Enciclopedic Român propune următoarea definiţie a turismului: „Activitate cu caracter recreativ sau sportiv, constând din parcurgerea, pe jos sau cu diferite mijloace de transport, a unor distanţe, pentru vizitarea regiunilor pitoreşti, a localităţilor, a obiectivelor culturale, economice, istorice, etc.” Aşadar, prin turism se înţelege, în primul rând, ansamblul de activităţi prin care omul îşi petrece timpul liber călătorind în altă localitate sau ţară pentru a vizita oameni şi locuri, monumente şi muzee, pentru a-şi îmbogăţi cunoştintele generale, pentru a se distra şi a face sport, pentru odihnă sau tratament etc., iar în al doilea rând industria creată pentru satisfacerea tuturor serviciilor solicitate de turişti la locul de destinaţie, la un înalt nivel calitativ, şi în condiţiile protecţiei şi conservării resurselor turistice, în special, şi a mediului înconjurător, în general. Pe plan internaţional turismul a devenit o afacere de miliarde de dolari, cu multe economii naţionale care depind de el. În ţările dezvoltate creşte anual mai rapid decât creşterile medii ale economie, aportul la PIB al veniturilor din turism ajungând la / sau chiar depăşind 30%.

„Industria turismului” poate fi privită din perspective multiple:

• Din punct de vedere al extinderii: industria turismului implică şi alţi agenţi economici, precum administraţia locală, care contribuie la crearea climatului de relaxare, vacanţă etc.

• Parte a economiei care are funcţia de a veni în preîntâmpinarea nevoilor turistice.

• Ansamblu de sectoare / secţiuni: facilităţi de cazare, alimentaţie şi catering, transport, organizatorii de vacanţe, facilităţi de agrement, organizatorii / administratorii destinaţiilor (oficii naţionale de turism).