Marketingul Ca Optică de Valorificare și Organizare a Activității de Ecoturism

Capitolul I

MARKETINGUL CA OPTICĂ DE VALORIFICARE ŞI ORGANIZARE

A ACTIVITĂŢII DE ECOTURISM

1.1. Ecoturismul - imperativ al valorificării şi conservării ariilor naturale

În prezent turismul reprezintă, cel mai important şi dinamic sector al economiei mondiale, dezvoltarea lui concentrându-se în aşezările cele mai atractive, dar, în acelaşi timp, cele mai sensibile din punctul de vedere al factorilor culturali şi de mediu. Devastarea mediului, survenită din dorinţa de „dezvoltare" şi folosire a naturii pentru satisfacerea necesităţilor turistice, a devenit un fapt greu de neglijat. De aceea, turismul ecologic, ca o alternativă a turismului de masă, are menirea să respecte integritatea peisajelor naturale şi a biodiversităţii ecologice, are capacitatea de a genera beneficii economice, precum şi a contribui la conservarea resurselor naturale şi a celor culturale ale comunităţilor locale.

Apariţia noţiunii de ecoturism poate fi raliată la declararea primului parc naţional din lume „Yellowstone" din SUA, în anul 1872. Mişcarea de conservare a biosferei din perioada postbelică a transformat ecoturismul într-o sursă importantă de venituri pentru ariile naturale ce aveau nevoie de protecţie. La începutul anilor 80, întreprinzătorii din turismul bazat pe atracţii naturale au început să prospere în întreaga lume, odată cu interesul lor, tot mai mare, pentru mediu şi pentru călătoriile în aer liber [59, p.170].

În literatura de specialitate, ecoturismul este privit ca un concept cu principii, ca o oportunitate de afaceri şi ca un segment de piaţă în plină evoluţie, constituind o formă a turismului în ariile naturale.

Conform estimărilor World Tourism & Travel Council (WTTC), ecoturismului îi revin aproximativ 5% din toată piaţa turistică, reprezentând, însă, cea mai dinamică componentă a acesteia. În anul 2004, Organizaţia Mondială a Turismului (OMT) a comunicat ca ecoturismul a evoluat de 3 ori mai rapid decât industria turismului în general [71].

Prin ecoturism se elucidează o explozie de interese, acesta fiind privit ca un mecanism de dezvoltare a industriei turistice, în general, cu scopul de a corespunde modelelor de dezvoltare durabilă, în primul rând generând şi atribuind o valoare economică protecţiei mediului înconjurător, precum şi evidenţiând valorile culturale şi naturale ale comunităţilor locale (figura 1.1). Ecoturismul generează beneficii economice atât pentru ţările şi regiunile de destinaţie, cât şi pentru ţările emiţătoare. Dezvoltarea sectorului ecoturistic va antrena simultan şi prosperitatea altor sectoare ale economiei (industria alimentară, comerţul, transportul etc.). Deoarece cererea pentru turismul ecologic este în permanentă şi constantă creştere (pe plan mondial), ca o tendinţă de menţinere a acestei influenţe pentru piaţa turismului şi a comunităţilor locale prezintă înteres continuitatea promovării modelelor de dezvoltare durabilă.

SUSŢINEREA ECOLOGICĂ

Deci, putem afirma că ecoturismul dispune de potenţial şi capacităţi de a fi considerat un instrument pentru dezvoltarea durabilă a unei regiuni.

Conceput iniţial ca alternativă a turismului de masă, ecoturismul apare ca o soluţie în combaterea efectelor negative şi minimalizarea impacturilor asupra ecosistemelor naturale.

Noţiunea de ecoturism a fost definită cu ocazia seminarului naţional privind ecoturismul, organizat de Consiliul de Experţi pentru Mediul Înconjurător din Canada (CEAC), în anul 1991. Manifestarea a reunit reprezentanţii guvernului, universităţilor, grupurilor de protejare a naturii şi operatorilor sectorului turistic şi a concluzionat că „ecoturismul este o experienţă a călătoriei care pune în lumină natura, contribuind la conservarea ecosistemelor şi respectând integritatea comunităţilor-gazdă" [45, p.12].

Ecoturismul, ca o formă a turismului durabil, definit şi ca un turism „defensiv", turism „verde", turism „orientat spre natură", turism „blând", reprezintă o sursă de realizare a conservării atât a biodiversităţii, cât şi a patrimoniului cultural, apare ca o strategie pentru asigurarea dezvoltării socio-economice a destinaţiei ecoturistice. Conform OMT (2001), turismul durabil este definit drept întâlnirea „nevoilor turiştilor curenţi şi regiunilor-gazdă, în acelaşi timp, protejând şi sporind oportunităţi pentru viitor. Dezvoltarea lui este asigurată de managementul tuturor resurselor, în măsura în care nevoile economice, sociale şi estetice sunt gestionate în scopul asigurării şi menţinerii integrităţii culturale, proceselor ecologice esenţiale, diversităţii biologice şi sistemelor de susţinere a vieţii" [73].

În opinia lui D. Weaver (2002), ecoturismul constituie „o formă de turism care se bazează pe experienţe de studiere şi apreciere a mediului natural, precum şi altor componente ale sale, toate cuprinse în contextul social din arealul respectiv". El susţine că protecţia mediului şi culturii, în maniera principiilor dezvoltării durabile, vor îmbogăţi resursele naturale şi culturale de bază ale destinaţiei şi vor promova viabilitatea desfăşurării acestei activităţii [115, p.15].

În viziunea autorilor V.Miron, V.Guţuţui, ecoturismul reprezintă „călătoriile în ariile naturale pentru a învăţa despre comunităţile-gazdă, generând posibilităţi economice în sprijinul conservării şi protecţiei ecosistemelor" [88, p. 6].

G.Stănciulescu consideră că ecoturismul este „o formă de turism al cărui scop principal este conservarea mediului înconjurător şi care pune accent pe educaţia turiştilor în ceea ce priveşte protejarea şi conservarea mediului înconjurător. Ecotuirsmul are un potenţial însemnat în dezvoltarea comunităţilor locale, oferind medii interesante din punct de vedere ecologic şi asociate cu aşezări etnice tradiţionale" [102, p.99].

Organizaţia Mondială a Turismului evidenţiază că principala motivaţie a turismului ecologic o reprezintă aprecierea, studierea naturii şi a tradiţiilor locale. Ecoturismul intenţionează să dezvolte o formă a turismului ce va asigura protecţia şi conservarea mediului natural drept o componentă integrală a proceselor de planificare şi dezvoltare a industriei turistice, în acelaşi timp furnizând beneficii populaţiei locale.

În definiţia propusă de către Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii (UICN), ecoturismul este văzut ca „o călătorie cu respect faţă de mediul înconjurător de către turişti şi vizitarea ariilor naturale „neatinse", cu scopul de a admira natura şi de a se simţi bine în anturajul ei". Prin ecoturism este elucidată promovarea conservării naturii, cu un impact negativ redus produs de către vizitatori şi implicarea populaţiei băştinaşe în scopuri socio-economice benefice".

Nivelul de dezvoltare a ecoturismului în unele ţări, ca: Australia, Canada, Noua Zeelandă, impune preluarea noţiunii percepute de către principalele organizaţii ecoturistice ale acestora, considerate şi ţări-top în dezvoltarea ecoturismului.

Conform Asociaţiei Ecoturismului din Australia (unul din liderii internaţionali în promovarea ecoturismului), ecoturismul poate fi caracterizat drept o formă a turismului bazat pe natură, care implică valorificarea mediului natural şi cultural conform principiilor managementului durabil în ariile protejate [65].

Asociaţia Ecoturism Aventură din Quebec (Canada) prezintă ecoturismul ca o formă a turismului, desfăşurată în cadrul mediului natural, cu protecţia intergrităţii acestuia. Această formă a turismului cuprinde activităţi orientate spre utilizarea resurselor naturale şi culturale locale, favorizând o atitudine plină de respect faţă de mediu [66].

Organizaţia Ecotururi din Noua Zeelandă defineşte ecoturismul drept „activităţi de observare a organismelor vieţuitoare ale mediului natural, care nu duc la degradarea acestuia, ci menţinerea lui pentru generaţiile viitoare. Ecoturismul se bazează pe elemente educaţionale, asftel încât vizitatorii vor învăţa de la ghizii-experţi dragostea şi respectul faţă de mediu şi cultura locală" [67].

În Republica Moldova, termenul de ecoturism este definit, în cadrul Legii cu privire la organizarea şi desfăşurarea activităţii turistice în Republica Moldova (nr.352 din 24.11.2006), drept o formă a turismului orientată spre cunoaşterea naturii şi conservarea ei [9].

Definiţia oferită în Strategia de Dezvoltare Durabilă a Turismului în Republica Moldova 2003-2015 stipulează că turismul ecologic sau ecoturismul presupune dezvoltarea tuturor formelor de turism, management şi marketing turistic, care să respecte integritatea naturală, socială şi economică a mediului prin explorarea resurselor naturale şi culturale în interesul generaţiilor viitoare [26].