Marketingul Serviciilor Turistice

Argument

Lucrarea de fata abordeaza conceptele specifice marketingului turistic si politicile de produs turistic, pret, distribute si promovare turistica.

Marketingul turistic este un proces de management care permite intreprinderii de turism sa-si identifice clientele actuale si potentiala, sa-i cunoasca nevoile pentru a-i influenta dorintele si motivatiile la nivel local, regional, national si international in vederea satisfacerii nevoilor consumatorilor de produse turistice si maximizarea profitului.

In primul capitol al acestei lucrari referitor la marketingul turistic sunt prezentate continutul si sfera marketingului, marketingul-mix ca fiind un instrument particular de promovare a politicii de marketing.

In urmatoarele patru capitole sunt prezentate detaliat cele patru elemente care compun marketingul-mix: politica de produs, politica de pret, poltica de distributie si politica de promovare.

In al doilea capitol am prezentat politica de produs turistic ilustrand conceptual si politica de produs, ciclul de viata al produsului, precum si strategiile in politica de produs.

Politica de pret am prezentat-- in al treilea capitol, punand accent pe conceptual si importanta ei, precum si strategiile de pret.

Distributia, canalele de distributie le-am prezentat in capitolul patru, unde am descris politica de distributie.

Capitolul cinci prezinta politica de promovare, ilustrand caracteristicile instrumentelor promotionale, publicitatea si rolul ei si strategiile de promovare.

Capitolul I.

Marketingul mix al serviciilor

Afirmarea timpurie a marketingului turistic a fost un fenomen firesc, determinat de manifestarea in acest domeniu a dinamismului economico-social, ale carui efecte au fost resimtite de catre agentii economici care s-au vazut confruntati cu probleme a caror rezolvare a impus abordarea lor intr-- viziune noua.

Desprinderea si delimitarea marketingului turistic este exprimata de solutiile specifice date situatiilor cu care se confrunta agentii economici, situatii impuse de particularitatile pietei si regasite in cadrul politicilor si al conducerii activitatilor.

I.1.Continutul si sfera marketingului turistic

Abordarea de marketing a activitatii turistice ridica - serie de probleme conceptuale determinate de insusi continutul acesteia.

Prezenta turistilor intr-- zona sau statiune inseamna, in fond, consum de bunuri si servicii, furnizate de - diversitate de agenti dintre care se detaseaza cei care presteaza serviciile turistice. In mod firesc, marketingul turistic se localizeaza la nivelul acestor agenti, toti ceilalti (transportatori, comercianti, prestatori de servicii culturale, de sanatate etc.) regasindu-se in sfera altor domenii ale marketingului. Apparent, deci problematica aplicarii marketingului in turism este destul de simpla. In realitate insa, complexitatea fenomenului turistic plaseaza intr-- pozitie centrala prestatorul de servicii turistice obligat sa se implice, intr-un fel sau altul, in toate celelalte activitati care au atingere cu turismul. El nu poate face abstractie de faptul ca orice nemultumire a turistului provocata de sectoarele adiacente se va rasfrange mnegativ asupra activitatii sale.

Acest mod particular de desfasurare a activitatii turistice reclama - abordare de marketing corespunzatoare.

Intr-adevar, conectarea activitatii intreprinderii la mediu presupune - mult mai adanca implicare a sa in desfasurarea activitatii celorlalti coparticipanti prin actiuni de influentare, cooperare ori conjugare a eforturilor. In aceste conditii sporeste rolul marketingului in coordonarea si corelarea propriilor actiuni cu cele ale agentilor implicate in activitatea de turism.

In antigerea acestui obiectiv trebuie pornit de la faptul ca, desi distincte, activitatile turistice sunt parti ale unui intreg care se intrepatrund, dand nastere unui specific “uni si original”, care nu se identifica cu nici unul din sectoarele traditionale ale economiei nationale. Separarea acestor activitati si rezolvarea lor in mod izolat, de pe pozitiile celorlalti agenti economici, conduce tocmai la “ruperea” specificului uni si original, - asemenea abordare neexcluzand riscul unor consecinte practice nefavorabile asupra dezvoltarii activitatii turistice in ansamblu.

Desfasurarea in conditii de inalta eficienta a activitatii intreprinderii turistice presupune deci ca actiunile acestora sa se sincronizeze atat la nivel microeconomic, cat si la nivel macroeconomic. Altfel, efortul facut de una sau mai multe verigi ale lantului de prstatii va fi anulat de celelalte.

Daca in sezon, nesincronizarea dintr diferiti prestatori de servicii afecteaza calitatea serviciilor prestate de fiecare in parte, fiind resimtite in primul rand de acestia, in extrasezon, nesincranizarile pot “descuraja” cererea, implicatiile fiind resimtite de toti prestatorii. Exemplul cel mai tipic il reprezinta legatura care se stabileste intre tarifele practicate la serviciile de cazare si masa si cele de transport. Nealinierea in extrasezon a acestora din urma la nivelul celor de cazare si masa reduce efectele scontate.

Este deci evidenta necesitatea ca deciziile adoptate de intreprinderile turistice sa fie sustinute prin masuri adecvate ale celorlalti prestatori de servicii turistice.

- problema la fel de importanta - reprezinta si sincronizarea deciziilor adoptate la nivel microeconomic cu cele de la nivel macroeconomic.

Intreprinderile turistice, prin activitatea desfasurata, concentreaza cea mai mare parte a deciziilor, acestea fiind luate in scopul atingerii obiectivelor urmarite in cadrul pietei. Concentrarea unui numar important de decizii la nivelul intreprinderilor demonstreaza rolul acesteia in desfasurarea activitatii turistice la un nivel calitativ superior.

Specificul activitatii turistice impune insa ca ea sa fie sustinuta si prin deciziile luata de organelle aflate la niveluri superioare unde se concentreaza un numar mai redus de decizii, dar de - importanta la fel de mare. Abordate in optica de marketing astfel de decizii fac obiectul macro-marketingullui turisitc. Pot fi avute in vedere, in acest sens, masurile de orientare a investitiilor in turism (specifice si de infrastructura), de stimulare a cererii turistice, de corelare cu celelalte sectoare economice etc

Sigur, aparent - astfel de situatie poate fi intalnita si in domeniul altor sectoare economice, unde, in mod similar, sunt luate decizii la nivel macroeconomic. In domeniul turismului insa - astfel de situatie este mai mult decat necesara, deoarece produsul turistic este mult mai complex. Este suficient sa amintim aici masurile care stimuleaza cererea turistica externa, cum sunt cele referitoare la: vize, trecerea frontierei, politica valutara etc., unde lipsa de mobilitate si de interes la nivel macroeconomic pot compromite, daca nu total, cel putin partial, eforturile agentilor economici.