Marketingul Strategic în Agroturism

1.1 Strategii de marketing în turismul rural

1.1.1 Promovarea în comercializarea turismului rural

În majoritatea ţărilor U.E. este frecventă utilizarea mijloacelor tradiţionale de promova-re, cum sunt:

- toate suporturile de vânzare (ghid, broşură, pliant, catalog);

- obiecte publicitare;

- prezenţa la saloanele de turism;

- mailingul;

- utilizarea mas mediei (TV, publicaţii, radio, etc.).

Reţelele de promovare sunt de asemenea utilizate prin următoarele forme:

- bancare (Germania, Belgia, Franţa, Olanda);

- teritoriale (Germania, Belgia, Franţa);

- cluburi (Germania, Olanda).

Se poate sintetiza că, în majoritatea ţărilor din U.E., comercializarea produsului turistic variază în funcţie de organisme:

1) Comercializarea internă cu referire la:

- centrale de rezervare internaţională (Franţa);

- centrale de rezervare naţională (Sania, Franţa, Irlanda, Portugalia);

- centrale de rezervare regională (anumite landuri germane, Belgia, Franţa, Sania, Italia);

- centrale de rezervare departamentale/locale (Franţa, Grecia);

- vânzare directă (toate ţările U.E.).

2) Comercializarea externă:

- turoperatorii de voiaj (Germania, Belgia, Danemarca, Franţa, Marea Britanie);

- structuri turistice teritoriale (Germania, Belgia, Danemarca, Franţa, Marea Britanie);

- primării, comitete de întreprindere (Franţa, Italia).

1.1.2 Cooperarea Europeană în domeniul turismului rural

În afara relaţiilor competitive, un anumit număr de lanţuri de locuinţe ale locuitorilor satelor sunt din ce în ce mai angajate în acţiuni de cooperare europeană cu caracter bilateral sau multilateral la nivel interregional, transnaţional, în scopul profitului reciproc al fiecărui partener, prin acţiuni comune de promovare sau de scoatere pe piaţă.

Două iniţiative pot fi semnalate mai pregnant:

1) prima priveşte agroturismul în spaţiul comunitar (în special primirea turiştilor în cadrul fermelor). Un grup al Organizaţiei profesioniştilor din agricultură a Comunităţii (COPA-COGECA), numit EURAGRITOUR, reuneşte periodic reţele ale sindicatelor naţionale ale agricultorilor şi ale asociaţiilor camerelor agricole pentru a trata probleme specifice, sociale şi fiscale. Acestea sunt impuse de dezvoltarea activităţii turistice în cadrul exploataţiilor agricole, pentru o apropriere la nivel global comunitar în scopul diversificării activităţii în domeniul turismului rural. De notat că EURAGRITOUR a elaborat şi publicat un document de prezentare a reţelei sale în cadrul Anului european al turismului (1990);

2) pentru cazarea turiştilor la locuitorii satelor, s-au creat începând din 1990, “Federaţia europeană de primire a turiştilor la locuitorii satelor sau ferme”, numite “Federation Eurogites” sau mai pe scurt, EUROGITES, la iniţiativa EUROTER şi prin mobilizarea “Federation Nationale des Gites de France”.

Cele două iniţiative au scos în evidenţă preocupările organizatorice ale lanţurilor de primire. Prin cooperarea lor activă, se urmăreşte consolidarea imaginii de marcă a primirii turiştilor la locuitorii satelor si poziţionarea produselor pe piaţa turistică europeană, totul contribuind pozitiv la dezvoltarea turismului rural.

De notat, de altfel, că această convergenţă a obiectivelor între EURAGRI-TOUR (sector agricol în spaţiul U.E.) şi Federation des EUROGITES (cazarea turiştilor la săteni şi în ferme în spaţiul U.E.), ar trebui să faciliteze cooperarea între cele două grupuri; formele de activitate complementare a celor două organizaţii le-ar putea face partenere posibile.

1.1.2 Programe de cooperare europeană în turismul rural

Dezvoltarea turismului rural, mai ales în zonele defavorizate, pot avea ca principale rezultate atenuarea unor dezechilibre existente încă în spaţiul rural românesc şi şansa de rentabili-zare a fermei familiale din aceste zone defavorizate din România (desigur se mai pot enumera şi alte consecinţe). Întrucât veniturile numai din agricultură obţinute de către micii producători agricoli sunt nesatisfăcătoare pentru propriile gospodarii din aceste zone, dezvoltarea agroturismului constituie o soluţie complementară posibil de adoptat, permiţându-se, la nivel local, completarea veniturilor din gospodăria agricolă rurală, iar la nivel regional o diversificare a potenţialului economic.

Dar, constituirea sau modernizarea capacităţilor, pentru dezvoltarea turismu-lui în spaţiul rural, presupun alocarea de investiţii sub diferite forme accesibile de alocare a creditelor. Un rol important revine politicilor de cooperare, orientate spre promovarea dezvoltării economice şi crearea de noi locuri de muncă în zonele rurale. Programul SAPARD pentru România demonstrează viabilitatea reală a investiţiilor în concordanţa cu potenţialul zonelor rurale. Acest program prevede acţiuni şi resurse de finanţare pentru dezvoltarea spaţiului rural în România. Pentru fiecare din cele 15 acţiuni incluse în program, pot fi concretizate în proiecte locale, individuale există elemente cu influenţă directă şi indirectă în promovarea agroturismului. SAPARD şi într-o mică măsură din bugetul naţional (16,05%), fondurile private deţin în acest total o pondere foarte mică, de 34,83%. În acelaşi program pentru anumite acţiuni, cum sunt investiţiile în exploataţiile agricole, managementul resurselor umane din ferma agricolă, dezvoltarea şi diversificarea activităţilor economice şi dezvoltarea silviculturii, sursa de finanţare ce trebuie asigurată din fondurile private care este cca de 50%. Totodată, fondurile private nu sunt solicitate în acţiunile de ansamblu ale dezvoltării rurale, cum sunt: infrastructura rurală, reglementarea evidenţei funciare, protejarea mediului natural, constitui-rea grupurilor de producători şi pregătirea profesională etc. Pot fi nominalizate, mai ales, proiectele individuale pentru practicarea agroturismului, ce se pot încadra ca variante: pensiunea agroturistică cu activitate similară, servicii complete şi alte activităţi turistice; ferma agroturistică, cu servicii limitate la cazare şi mic dejun.

În acest fel, se poate deduce că, în actuala etapă, pentru integrarea turismului în zonele rurale din România este necesară crearea şi/sau modernizarea tuturor condiţiilor pentru a răspunde unei oferte agroturistice competitive. Or, transpunerea în practică a acestora, trebuie să se regăsească în conţinutul politicilor de dezvoltare rurală, aliniate la noile tendinţe pentru U.E. Se urmăreşte cunoaşterea actualelor condiţii şi realizări în spaţiul rural românesc, elemente care pot fundamenta strategii privind conceperea, orientarea şi integrarea României în structurile europene, prin politicile de dezvoltare şi protejare a turismului rural. Este necesar, însă, a se ţine seama de restructurarea sistemului politic şi socio-economic din România după revoluţia din 1989, elemente ce a generat o serie de procese şi fenomene, care au avut un puternic impact asupra spaţiului rural. În prezent sunt semnalate dezechilibre specifice, care împiedică desfăşurarea activităţilor din mediul rural, implicit practicarea unei agriculturi necompetitive.

În actualele condiţii din ţara noastră, un rol important revine infrastructurii, care este necesar a fi ameliorată, aceasta contribuind substanţial la îmbunătăţirea desfăşurării activităţilor din spaţiul rural. Pentru buna desfăşurare a acestor activităţi este necesară asigurarea condiţiilor de cazare, cu referire la gradul de confort al locuinţelor, posibilitatea accesului în aceste zone, aprovizionarea cu apa potabilă, ameliorarea calităţii mediului şi diminuarea surselor de poluare etc. Prin sursele de finanţare a programului SAPARD se va contribui la modernizarea infrastructurii cu fonduri comunitare în proporţie de 75%, iar bugetul naţional cu 25%. Sunt considerate ca principale obiective construirea şi modernizarea de căi de comunicaţie, amenajarea de bazine hidrografice, execuţia şi extinderea reţelelor de apă, canalizare şi gaze. Regiunea Nord-Est a ţării, deşi oferă cel mai ridicat potenţial turistic, are cea mai scăzută pondere a reţelei de comunicaţii din România.