Modernizarea, dezvoltarea și relansarea turistică a stațiunii montane - Lacul Roșu

Odata cu formarea sa, în 1837, Lacu Rosu a devenit o atractie turistica importanta pentru aceasta arie montana, formând împreuna cu Cheile Bicazului un ansamblu turistic unicat pentru România.

Lipsa cailor de acces rutier a facut ca abia în anii ’30 ai secolului al XX-lea sa se construiasca primul edificiu turistic – Caminul turistilor. Dupa 1931, apar unele case locuite permanent si câteva vile, conturându-se actuala statiune, apartinatoare administrativ orasului Gheorgheni.

Statiunea, dupa al doilea razboi mondial, s-a dezvoltat continuu, ajungând la circa 800 locuri în vile si cabane în anul 1989, profilându-se pe odihna si recreere iar în ultimele patru decenii si pe alpinism.

Dupa anul 1990, statiunea montana Lacu Rosu a cunoscut un impas în dezvoltarea sa, datorita rigorilor economiei de piata si a restructurarii proprietatii imobiliare si a terenurilor, dar si degradarii fizice a unitatilor de cazare, unele dintre acestea depasind 80 de ani de existenta. Lipsa dotarilor de agrement sportiv si cultural si mai ales a amenajarilor pentru practicarea sporturilor de iarna si a drumetiei montane ca si a dotarilor tehnico-edilitare au facilitat acest regres.

În ultimii 3-4 ani se remarca un reviriment în dezvoltarea statiunii prin modernizarea si construirea de noi unitati de cazare si alimentatie pentru turism (circa 340 locuri de cazare în hotel si vile) iar administratia locala a initiat un program de revigorare si relansare în turism a acesteia.

Studiul de fata, elaborat în doua etape, are menirea de a fundamenta un program de reproiectare si dezvoltare a statiunii Lacu Rosu la standardele unui turism montan modern, competitiv pe piata internationala. Acest deziderat se realizeaza, în prima etapa, printr-o analiza – diagnostic competenta a resurselor turistice si umane ca si a stadiului actual de valorificare în contextul dezvoltarii socio-economice locale, judetene si la nivel national.

În etapa a II-a pe baza analizelor anterioare si a experientei internationale în domeniu (prezentata în cap. I, etapa I) se fundamenteaza reproiectarea si dezvoltarea statiunii Lacu Rosu pe principii moderne, aplicate cu succes în Europa si în consens cu optiunile si mutatiile remarcate în amenajarea turistica pentru munte si mai ales pentru sporturi de iarna.

Studiul realizat de Institutul National de Cercetare – Dezvoltare în Turism în colaborare cu Primaria orasului Gheorgheni si Colegiul Universitar Gheorgheni VA contribui la dezvoltarea si cresterea calitativa a ofertei turistice montane din judetul Harghita si din România.

CAPITOLUL 1

TURISMUL MONTAN SI DE IARNA.

CONSIDERATII ASUPRA CERERII SI OFERTEI TURISTICE ÎN PRINCIPALELE TARI EUROPENE

1.1. Aspecte privind structura generala a cererii pentru sporturi de iarna

Cunoasterea cât mai aprofundata a cerintelor turistilor fata de diferitele categorii de servicii turistice si adaptarea cât mai rapida a ofertei la aceste cerinte, constituie elemente esentiale pentru asigurarea competitivitatii pe piata internationala. O serie de studii si numeroase investigatii sociologice au dus la desprinderea caracteristicilor de baza ale clientelei pentru sporturile de iarna; aceste concluzii – verificate periodic prin repetarea cercetarilor – au o mare valoare pentru ofertanti si touroperatori, care trebuie sa alinieze permanent produsele si politica de promovare si valorizare la cerintele si particularitatile pietei cererii, ale fiecarui segment major. Evidentiem urmatoarele aspecte:

Sporturile de iarna sunt practicate în general de tineret si acest lucru impune proiectarea si realizarea de produse, dotari si servicii adecvate preferintelor acestuia. S-a constatat ca pe piata europeana 58-60 % din turistii care frecventeaza sporturile de iarna au sub 35 de ani (segmentul 15-25 de ani are ponderi de 34-35 %), iar pe piata nord – americana, în jur de 65 % din clienti au 30 de ani sau mai putin.

Clientela statiunilor pentru sporturi de iarna provine înca majoritar din rândul persoanelor cu venituri medii si mari (în Europa s-a constatat ca bugetul turistului de iarna este, de regula, de doua ori mai mare ca al turistului de vara; în SUA si Canada, veniturile clientelei “de iarna” sunt superioare mediei pe tara si cu 25 –30 % mai mari decât ale turistului obisnuit) dar turismul de iarna s-a “democratizat” intens astfel ca, în mod sigur, în deceniul urmator, preponderenta va apartine turistilor cu venituri medii si submedii.