Monografie Vatra Dornei

1. Organizare si funcTionalitate la Primaria Vatra Dornei

1.1 Scurt istoric

Localitatea Vatra Dornei s-a dezvoltat începând din secolul XVIII în jurul staţiunii balneare şi concomitent cu aceasta. Până în anul 1774 Dorna a fost dependentă de Ocolul Câmpulung şi din această cauză nu avea nici sigiliu, nici vornic. Dreptul de a avea sigiliu şi vornic sau primar a fost dobândit abia în anul 1823, dar localitatea a continuat să existe sub suzeranitatea vornicului de Câmpulung până în 1853.

În anul 1848, în timpul primăriatului lui George Burca s-a construit în locul actualului pod de la piaţă, un pod care s-a numit "al vicilicilor" (participanţi dorneni la evenimentele revoluţionare de la sfârşitul secolului XVIII). Un an mai târziu, în 1849, Bucovina a fost dezlipită de Galiţia şi ridicată la rangul de ducat. Această acţiune a permis ridicarea satului Dorna la rangul de târg în 1855 şi înscrierea sa în actele oficiale ale stăpânirii habsburgice sub numele "Vatra Dornei". La 9 septembrie al aceluiaşi an s-a înfiinţat la Vatra Dornei Oficiul Mixt de Judeţ Dorna similar cu instituţia prefecturii.

Între 1850 şi 1875 la Dorna s-au perindat mai mulţi vornici şi primari. "În anul 1875 - scrie ziarul Deşteptarea din Cernăuţi - Vatra Dornei nu mai era un sat ci târg şi noul comitet comunal de acolo era în mare încurcătură fiindcă nu avea nici un om potrivit de primar... În ziua alegerii primarului căpitanul vine la Vatra Dornei, cheamă noul comitet ales şi îi spune că ar fi bine sa aleagă primar un om cu carte, pentru că Vatra Dornei îi acum târg şi un om fără carte n-ar putea cârmui o comună ca aceasta. Toţi cărturarii din noul comitet au spus la vorba căpitanului "Amin", numai Vasile Deac a zis fără sfială "Nu" deşi el a fost şi este om fără carte. Întrebându-l căpitanul pe Deac cine socoate că ar fi bun de primar, Deac a răspuns: "Eu socot că aş fi cel mai bun!" şi ştiţi ce s-a întâmplat? Toţi cărturarii din comună au strigat "Da! Dacă Deac se primeşte să fie primar, apoi el îi cel mai bun!".

Instalarea lui Vasile Deac în funcţia de primar al oraşului, a coincis cu perioada când se studia de către oamenii de ştiinţă ai vremii şi de către administraţia Bucovinei şi a Câmpulungului dezvoltarea staţiunii balneare Vatra Dornei.

Primarul Vasile Deac, consultându-se cu arhitecţi şi oameni de ştiinţă recunoscuţi în epocă, a ajuns la concluzia că singura posibilitate de a forţa dezvoltarea târgului concomitent cu staţiunea balneară, era solicitarea unei audienţe la împăratul Franz Joseph. A obţinut audienţa la împărat în anul 1886 şi odată cu aceasta aprobarea pentru dezvoltarea urbanistică a localităţii Vatra Dornei, pe teritoriul central al căreia urmau să fie instalate Palatul Comunal, Palatul Naţional, clădirea şcolii primare, Gara mare şi Gara Băi, Biserica catolică şi Templul evreiesc.

Pentru început şi având rezervată suma de 60.000 de coroane pentru construirea Palatului Comunal şi 30.000 de coroane pentru zidirea unei şcoli româneşti de trei clase, el a trecut la execuţia proiectelor. Lucrările construcţiilor aprobate de împărat au fost conduse de un meşter italian care s-a instalat în Vatra Dornei pe cheltuiala primăriei şi în anul 1895 s-au început lucrările de construcţie a Palatului Comunal care s-au desfăşurat în acelaşi timp cu lucrările de construcţie ale şcolii generale.

În toamna anului 1897 a fost dată în folosinţă şi clădirea Şcolii generale (astăzi Şcoala nr. 1). Înainte de a se încheia lucrările de construcţii ale Palatului Comunal, Vasile Deac a început lucrările de construcţie a Palatului Naţional, care urma să adăpostească sediul Societăţii culturale şi al cabinetului de citire "Sentinela". "Sentinela" a fost prima asociaţie patriotică a românilor din Vatra Dornei şi a acţionat consecvent pentru izbândirea idealurilor naţionale. În timpul mandatului lui Vasile Deac s-au construit de asemenea, în anul 1902, Gara CFR cunoscută sub numele de Gara Mare care a legat pentru prima dată Suceava de Vatra Dornei şi a început construcţia Gării Vatra Dornei Băi, care a fost dată în folosinţa după decesul vrednicului primar. Tot în timpul mandatului lui Vasile Deac au fost concepute şi - parţial demarate - lucrările Templului evreiesc şi a Bisericii catolice. Aceasta a fost lovită de doua obuze în timpul primului război mondial, care sunt vizibile şi astăzi în peretele estic.

Vatra Dornei a fost declarat oraş al imperiului Austro-Ungar la 17 decembrie 1907.

În timpul celui de-al doilea război şi în special în a doua sa parte - anii 1943-1944 - staţiunea balneară Vatra Dornei a suferit nenumărate distrugeri. Orânduirea instalată după 1945 a preluat băile prin actul naţionalizării de la 11 iunie 1948 şi a început o vastă campanie de refacere şi modernizare a tuturor obiectivelor care constituiau averea staţiunii. Imediat după 1950 staţiunea balneară Vatra Dornei a intrat în exploatare la întreaga capacitate şi până în 1989 a continuat să se dezvolte în toate planurile: medical, de agrement, de odihnă etc.