Muzee Etnografice din România

Introducere

Conform Legislatiei Cultelor si Culturii termenul de muzeu este definit astfel: “institutia de cultura de drept public sau privat, fara scop lucrativ, aflata in serviciul societatii, care colectioneaza, conserva, cerceteaza, restaureaza, comunica si expune, in scopul cunoasterii, educarii si recreerii marturii materiale si spirituale ale existentei si evolutiei comunitatilor umane precum si ale mediului inconjurator.”

Termenul de muzeu desemneaza ,de asemenea , cladirea propriu-zisa in care se gasesc pastrate conservate şi expuse acele obiecte, artefacte şi/sau lucruri care au o legătură, într-un fel sau altul, cu civilizatia umana.

Functiile principale ale muzeului sunt:

- constituirea stiintifica, administrarea , conservarea si restaurarea patrimoniului muzeal;

- cercetarea stiitifica, evidenta, documentarea, protejarea si dezvolatarea patrimoniului muzeal;

- punerea in valoare a patrimoniului muzeal in scopul cunoasterii, educarii si recreerei.

Patrimoniu muzeal este alcatuit din totalitatea bunurilor, drepturilor si obligatiilor cu caracter patrimonial ale muzeelui sau colectiilor publice asupra unor bunuri aflate in proprietatea publica/privata.

Pot face obiectul unui patrimoniu muzeal, conform legii:

1. bunurile mobile de valoare excepţionala, arheologică, istorică, etnografică, artistică, documentară, memoriallistică, ştiinţifică şi tehnică;

2. siturile si rezervatiile care au caracter arheologic, istoric, etnografic, artistic, ethnic si architectural constituite din terenuri, parcuri naturale, gradini botanice si zoologice, precum si constructii aferente;

3. bunurile clasate in patrimoniu cultural mobil, de valoare exceptionala, arheologică, istorică, etnografică, artistică, documentară, memoriallistică, ştiinţifică şi tehnică, literara, cinematografica, numismatica, filatelica, heraldica, bibliofila, cartografica si epigrafica reprezentand marturii materiale si spirituale ale evolutiei comunitatilor umane , ale mediului inconjurator si ale potentialul creator uman ;

4. alte bunuri care au rol documentar, educativ, recreativ, ilustrativ si care pot fi folosite in cadrul expozitiilor si altor manifestari muzeale;

Clasificarea muzeelor

In functie de forma de proprietate , de constituire si modul de administrare a patrimoniului muzeal, muzeele si colectiile publice se pot afla in proprietate publica sau proprietate private.

In functie de forma de organizare muzeele si colectiile publice au personalitate juridical.

In functie de aria de acoperire teritoriala, de marime si de importanta patrimoniului muzeele si colectiile publice se clasifica astfel:

• muzee si colectii publice de importanta nationala;

• muzee si colectii publice de importanta regionala;

• muzee si colectii publice de importanta judeteana;

• muzee si colectii publice de importanta local.

În timp ce muzeele din alte epoci aveau tendinţa de a fi universale, muzeele moderne se concentrează pe un subiect particular, sau chiar aparţin unuia sau mai multor categorii, aşa cum ar fi artă, artă modernă, arte vizuale, arte aplicate, arheologie, antropologie şi etnologie, etnologie şi folclor, filatelie, istorie, istorie culturală, istoire militară, istorie naturală, numismatică, tehnologie, ştiinţă. În cadrul acestor subiecte de interes, muzeele se pot specializa şi mai departe, devenind muzee de agricultură, geologie, istorie locală, de istoria aviaţiei, pedologie sau petrografie.

MUZEE ETNOGRAFICE

Muzeul Etnografic al Transilvaniei este un muzeu în municipiul Cluj-Napoca. Muzeul a fost înfiinţat la 16 iunie 1922, fiind una dintre realizările culturale ale perioadei următoare marii uniri de la 1 Decembrie 1918. Cu peste 80 de ani vechime neîntreruptă, muzeul a ajuns cel mai mare de acest gen din România şi unul dintre cele mai prestigioase din Europa. Muzeul dispune de un patrimoniu de peste 50.000 de piese de port popular şi mărturii ale diferitelor obiceiuri străvechi, reflectând ocupaţiile populaţiei transilvănene. Acestea sunt riguros organizate, oferind vizitatorilor o imagine completă a obiceiurilor din Transilvania. Sunt expuse peste 43.000 de obiecte etnografice, organizate în 8 sectii: Ceramică, Textile, Ocupaţii, Port, Locuinţă-alimentaţie, Obiceiuri, Secţia în aer liber şi Secţia internaţională. Există 50.000 de fotografii; 5.000 de diapozitive; 12.000 reviste de specialitate.

Parcul Etnografic National "Romulus Vuia" este primul muzeu etnografic în aer liber din România si al saselea din Europa, infiintat la 12 aprilie 1929 prin decizia 1 36536 a Ministerului Domeniilor si Agriculturii, prin care se ceda terenul de 75 ha. cu destinatia de "Parc National". Parcul este parte integranta a Muzeului Etnografic al Transilvaniei, având aceeasi conducere. Planul tematic al Parcului a fost elaborat în anul 1929, de catre Romulus Vuia, pornind de la necesitatea de a se realiza un muzeu etnografic complex, în care expunerea pavilionara si cea în aer liber sa se completeze reciproc. Muzeul era conceput si ca o unitate economica (living museum) în care o parte dintre unitatile transferate urmau sa fie locuite efectiv de câtre familii reprezentative pentru zona din care erau aduse. Aceste familii urmau sa continue sa traiasca si sa munceasca la fel ca în zona de unde au venit.

Teritoriul Parcului National urma sa cuprinda urmatoarele obiective:

- cladirea Muzeului Etnografic in locuinta directorului, locuinta gradinarului, restaurantul, arena pentru serbari populare

- 15 gospodarii reprezentând zonele etnografice: Tara Hategului, Muntii Apuseni, Banatul, Bistrita (sasi si români) Câmpia Transilvaniei Mârginimea Sibiului, Branul, Secuimea Maramuresul, Bihorul Nasaudul si doua gospodarii din Vechiul Regat (Dâmbovita si Roman).

- 7 biserici de lemn, 2 mori, 2 troite, 3 cruci de raspântie, o stâna, o laptarie, o clopotnita. In prezent sunt reprezentate urmatoarele zone etnografice: Maramures, Oas Nasaud, Campia Transilvaniei, Zarand Podgoria Alba Mocanimea Muntilor Apuseni, Depresiunea Câlatele Bran, Bistrita (sasi) si Gurghiu si cuprinde: 13 gospodării cu 90 de construcţii caracteristice zonelor Munţii Apuseni, Năsăud, Bistriţa, Câmpia Transilvaniei, Maramureş, Secuimea, Zarand, Podgoria Albă, Ţara Oaşului, Gurghiu, Depresiunea Călăţele, Bran ; 34 de instalaţii tehnice ţărăneşti; 5 case-atelier ; 3 biserici de lemn; o poartă de cimitir

Muzeul Judetean de Etnografie si Artã Popularã –Maramures

In anul 1968 a debutat activitatea cu caracter muzeal a Sectia de Etnografie de la Baia Mare. In iulie 1978 a fost deschisa expozitia pavilionara de baza a Sectiei de Etnografie si Arta Populara. În cadrul expozitiei pavilionare este prezentat tezaurul creatiei populare materiale din cele patru zone etnografice, cunoscute de-a lungul istoriei ca "tari" si anume: Tara Maramuresului, Tara Chioarului, Tara Lapusului si Tara Codrului. Expozitia este organizata în patru sali, în care sunt prezentate ocupatiile traditionale, mestesugurile artistice, instalatiile tehnice, portul popular si obiectele de cult. Prima sala prezinta ocupatiile de baza, agricultura si cresterea animalelor, precum si o parte a ocupatiilor secundare, albinaritul, culesul din natura, vânatoarea si pescuitul. În a doua sala sunt prezentate instalatiile tehnice si trei dintre cele mai importante mestesuguri: fieraritul, dulgheritul si tâmplaria. Sala a treia este dedicata în prima parte unuia dintre cele mai vechi si mai dezvoltate mestesuguri din nordul României si anume olaritul. Sala a patra expune portul popular si textile de interior, facându-se o distinctie clara între cele patru zone etnografice. Portul popular este expus atât în întregime cât si ca piese izolate.