Obiective turistice din zona Universitate - Opera Națională Română

1. HOTEL INTERCONTINENTAL

Hotelul Intercontinental este un hotel de 5 stele din Bucureşti, amplasat în Piaţa Universităţii, sectorul 1. Clădirea este construită între anii 1968-1970, după planurile arhitecţilor Dinu Hariton, Gheorghe Nădrag, I. Moscu, şi este una dintre cele mai înalte clădiri din oraş şi din România. A fost cea mai înaltă clădire din Bucureşti până în 2004 (circa 80 metri). A avut iniţial 25 de nivele.Este primul hotel din Bucuresti ce ofera oaspetilor sai servicii si confort la un nivel ce vine odata cu numele Inter-Continental. Este situat in centrul Bucurestiului la doar cativa pasi de Teatrul National, Universitatea Bucuresti, Hotel Capsa, sau Hotel Ramada Majestic.Cele trei restaurante ofera produse traditionale romanesti si internationale la alegere. Recent renovatul centru de intalniri de afaceri si centru fitness (piscina incalzita, sauna, centru de frumusete) adauga o nota de lux nu asa usor de gasit in aceasta parte a lumii.

Hotelul dispune de

- 394 camere

- 18 suite

- 78 camere pentru nefumatori

- central localizat

- Ian 1999 data ultimei renovari

- birou agentie

- 22 etaje

- salon de cocktail

- 3 restaurante

- birou agentie bilete de avion

- birou inchiriere masini

Servicii puse la dispozitia oaspetilor:

- 24h receptie

- 24h room-service

- zone A/C pentru public

- salon de frumusete

- servicii concierge

- curatatorie/spalatorie

- express check-in/check-out

- magazin de cadouri

- stand de ziare

- portar

- acces imediat la transportul public

- seif depozitare valori

- servicii de secretariat

- zona cumparaturi

- trezire la cerere

Servicii Business

- servicii copiere

- email si internet

- etaje executive

- camere executive

- servicii fax

- centru de afaceri

- servicii PC

- servicii imprimare

- servicii limuzina

Informatii

Centru Bucuresti - 0 KM

Aeroportul Otopeni - 18 KM, 20 min cu taxi

Metrou: statia Pta Universitatii - 0 KM

2. TEATRUL NATIONAL “ION LUCA CARAGIALE”

Teatrul Naţional "I. L. Caragiale" Bucureşti este o instituţie publică culturală, aflată în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor. Este situat în centrul capitalei, vis-a-vis de Universitate.

Istorie

În aprilie 1836, "Societatea Filarmonica" – societate culturală înfiinţată de I.H. Rădulescu şi Ioan Cîmpineanu – cumpără Hanul Cîmpinencii pentru a construi în acel loc clădirea Teatrului Naţional şi începe colectarea de bani şi materiale pentru acest scop. În 1840, "Obşteasca Adunare" propune domnitorului Alexandru Ghica un proiect pentru construcţia Teatrului Naţional cu cheltuiala statului. Proiectul este aprobat la 4 iunie 1840. Domnitorul Gheorghe Bibescu reia ideea înfiinţării teatrului şi aproba noua locaţie: fostul han Filaret. Locul hanului Filaret a fost ales din mai multe motive: se întindea până la mijlocul Podului Mogoşoaiei (azi, Calea Victoriei) şi se afla oarecum în centrul oraşului; după cutremurul din 1838, hanul suferise pagube importante şi trebuia dărâmat.

Din raportul din 13 august 1843 al comisiei însărcinate cu ridicarea teatrului, rezultă că sunt necesari 20.300 de galbeni pentru întreaga construcţie a teatrului. La acea data nu erau disponibili decât 13.000 de galbeni. Gheorghe Bibescu prin „Înaltă Rezoluţie” spune: „Am fi dorit ca acel teatru să se săvârşească cu 13.000 de galbeni” şi cere comisiei să facă economie dar şi acordul în caz de nevoie pentru fonduri suplimentare „din capitolul extraordinar al Visteriei”. Acestea deoarece Bibescu considera „clădirea Teatrului în oraşul Bucureştilor fiind un lucru care priveşte nu numai la folosul acestui oraş, dar a totului neamului Românesc, prin influenţa izbăvitoare ce va avea atât asupra bunelor năravuri cât şi asupra desăvârşirii limbii Naţionale şi dezvoltării literaturii Româneşti.”

În septembrie 1843, comisia ia legătura cu trei mari arhitecţi din Paris, Viena şi München pentru întocmirea unui plan. Pentru aceste planuri s-au plătit 3.150 lei pentru cel din Paris, 2.523 lei pentru cel de la Viena şi 120 de galbeni pentru cel de la München [1]. În urma analizei, comisia se hotărăşte pentru planul arhitectului C.Roesner din München. Pentru că domnitorul nu este mulţumit, în 1845 se depun noi planuri. Este preferat planul Villacrose, asupra căruia arhitectul vienez A. Hefft, chemat în 1846 de către noua comisie, îşi dă acordul.Spre sfârşitul anului 1847, comisia se modifică din nou iar din mai 1848 încep lucrările la ridicarea teatrului, lucrări întrerupte de evenimentele revoluţionare din iunie 1848. În august 1849, după instalarea pe tron a domnitorului Barbu Ştirbei, se reia licitaţia pentru terminarea construcţiei