Oferta Turistică a Zonei Montane Făgăraș

Folosirea raţională a timpului liber de către omul contemporan, a determinat dezvoltarea accelerată a uneia din cele mai importante activităţi menite să-i ofere multiple condiţii de recreere şi practicare a sportului: turismul.

Dezvoltându-se de-a lungul anilor, turismul a devenit în ultimele decenii o veritabilă industrie, segment al economiei naţionale. Dincolo de componenta economică şi fără a putea ocoli implicarea lui culturală, latură ce se impune prestigios şi firesc în toate manifestările lui, turismul ocupă un rol important şi prin efectele sale binefăcătoare, tonifiante, reconfortante în întărirea sănătăţii şi relaxarea oamenilor.

Valorificarea potenţialului turistic din zona Făgăraşului, şi în special al munţilor Făgăraş, a început de la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, conturându-se mai puternic pe versantul nordic. După 1960 fluxul turistic a înregistrat o relativă creştere şi a avut valorile cele mai mari după darea în folosinţă a “Transfăgărăşanului” în 1974 .

Având cele mai înalte creste muntoase ale Carpaţilor Meridionali ( peste 2500 m altitudine ) de o mare valoare turistică această zonă este favorabilă mai ales turismului gen „drumeţie“ dar şi alpinismului de performanţă, sporturilor de iarnă, turismului de circulaţie şi turismului de sfârşit de săptămână. Oferta turistică constă în special din atractivitatea peisagistică creată de Munţii Făgăraşului, din unele lucrări hidroenergetice şi dintr-un vast patrimoniu cultural-istoric şi etnografic.

Ocupând 21% din teritoriul judeţului, lanţul muntos de circa 70 km se întinde de la est la vest şi are înălţimi ce depăşesc 2000 de metri, numeroase cascade şi lacuri glaciare. La 2000 m altitudine se întinde pe o distanţă de 90 de km Transfăgărăşanul, şoseaua care leagă Muntenia de Transilvania şi străbate printr-un tunel de 900 de metri culmea principală între circurile Capra si Bâlea.

În perimetrul munţilor Făgăraş se găsesc şi rezervaţiile naturale Bâlea si Arpasel, ambele ocrotite, ca urmare a diversităţii florei şi speciilor rare care trăiesc aici.

Generalităţi despre Munţii Făgăraş

Munţii Făgăraş constituie vertebra cea mai interesantă şi masivă din întreaga coloană vertebrală a Carpaţilor României. Ei se întind între Masivul Piatra Craiului (est) şi Defileul Oltului de la Turnu Roşu pînă la Cozia (vest) pe o distanţă aeriană ceva mai mare de 70 km, acoperind o suprafaţă de aproape 3 000 km2.

Munţii Făgăraşului reprezintă cea mai mare unitate alpină din ţara noastră, ceea ce 1-a determinat pe renumitul geograf francez Emm. de Martonne să-i numească ,,Alpii Transilvaniei".

La nord, Munţii Făgăraşului sînt mărginiţi de Depresiunea Făgăraşului, cunoscută şi cu numele de Ţara Făgăraşului sau Ţara Oltului. La vest, Valea Oltului constituie o demarcaţie foarte precisă între Munţii Făgăraşului, de o parte, şi Munţii Lotrului, respectiv Munţii Căpăţînii, de partea cealaltă. Spre sud, culmile masivului se continuă cu Muscelele Argeşului şi Cîmpulungului. Sirul depresiunilor Cîmpulung, Brădetu, Arefu, Jiblea concretizează într-o anumită măsură limita sudică. Limita estică a Munţilor Făgăraşului (linia de demarcaţie dintre ei şi Piatra Craiului, respectiv Munţii Perşani) a fost - şi mai este încă - subiect de discuţie între specialişti. Ea poate fi plasată într-o zonă cuprinsă între Valea Dîmboviţei, Pîrîul Dragoslăvenilor, Şaua Tămăşelului (1610 m), pîrîul Bîrsa Tămaşului, rîul Bîrsa Mare şi Valea Şincăi - de o parte - şi Valea Dîmboviţei, Pîrîul cu Scară, Curmătura Lerescului (1390 m), pîrîul Lerescu, pîrîul Cenuşa şi Valea Sebeşului - de cealaltă parte. Din punct de vedere turistic, vom considera ca linie de