Cuprins
- I. INTRODUCERE 3
- II. INSTRUMENTE DE PLATĂ ÎN TURISM 4
- 2.1 Instrumente de plată efectuate prin casă 4
- 2.2 Instrumente de plată efectuate prin bancă 4
- 2.2.1 Cecul 4
- 2.2.2 Cartea de credit(cardul) 7
- III. OPERAŢIUNI DE PLATĂ ÎN TURISM 15
- 3.1 Utilizarea cardurilor în ţările dezvoltate 15
- 3.2 Nota de plată 19
- 3.3 Ordinul de plată 20
- 3.4 Factura 21
- 3.5 Voucher-ul 21
- IV. STUDIU DE CAZ : MODALITĂŢI DE PLATĂ ÎN CADRUL
- ”NOUVELLES FRONTIERES SIMPA TURISM” 22
- V. CONCLUZII ŞI PROPUNERI 24
- BIBLIOGRAFIE 26
Extras din proiect
I. INTRODUCERE
Industria hotelieră, fiind o industrie bazată pe servicii, are ca prim obiectiv şi suport pentru dezvoltare satisfacţia clienţilor săi.
Administrarea întreprinderilor din industria hotelieră n-a ridicat niciodată problema existenţei trezoreriei (lichidităţilor) în perioadele de exploatare.
Cu alte cuvinte, reglementarea notelor de plată pentru hotel şi restaurant era şi este efectuată prin plată în numerar (cash sau’’au compant’’).
Numai plăţile serviciilor prin intermedierea agenţiilor de voiaj erau întarziate cu timpul necesar pentru efectuarea decontărilor. Sistemul de plată a evoluat în ultimul timp.
Cazarea în hotel, servirea mesei la restaurant, a oamenilor de afaceri, funcţionarilor, agenţilor comerciali, sunt achitate printr-o notă de comandă,a carei plată se face la sfârşitul lunii, de către întreprinderile unde sunt angajate respectivele persoane.
De asemenea, pentru deţinătorii de cărţi de credit se amână achitarea notei de plată în numerar, pană la momentul reglementării bancare.
De aceea este din ce în ce mai dificil sa se evalueze situaţia financiară a unei întreprinderi de turism, la un moment dat.
II. INSTRUMENTE DE PLATĂ ÎN TURISM
2.1 Instrumente de plată efectuate prin casă
Ordinul de deplasare în ţară
Ordinul de deplasare(delegaţie) este un document tipizat ce se întocmeste într-un exemplar pentru fiecare deplasare de către persoana care urmează a efetua deplasarea.
Ordinul de deplasare în străinătate
Ordinul de deplasare în strainătate este un document titpizat ce se intocmeste în două exemplare la unităţile de turism care efectuează servicii turistice in străinătate.
El serveşte ca :
● dispoziţie către conducătorii auto să efectueze transporturi în străinătate, cu autocarele unităţii ;
● document de stabilire a avansului în valută, pentru deplasările conducătorilor auto care urmează să efectueze transporturi în străinătate, pe baza căruia aceştia ridică avansuri de la casierie ;
● document justificativ al valutei ridicate de la casierie, în toate punctele vamale din ţară şi tranzit, precum şi a valutei aduse la înapoiere în ţară;
● document justificativ de înregistrare în registrul de casă şi în contabilitate .
2.2 Instrumente de plată efectuate prin bancă
2.2.1 Cecul
Cecul este un instrument de plată utilizat şi în tranzacţiile internaţionale şi reprezintă un ordin scris, necondiţionat dat unei bănci ( pe un formular tipizat ), de a plăti în favorea unor persoane fizice sau juridice, o sumă de bani. El este un instrument de plată prin care trăgătorul dispune de fondurile pe care le are la o societate bancară, trasul, acesta obligându-se să îi facă serviciul de casă.
Părţile implicate în plata prin cec sunt:
● tragătorul, emitentul, cel care emite, ordonă plata unei sume de bani; în relaţiile de comerţ, el poate fi importatorul, care prin emiterea unui cec achită contravaloarea mărfurilor cumpărate;
● trasul, întotdeauna este o bancă, banca la care trăgătorul are un cont deschis sau banca care urmează sa efectueze plata;
● beneficiarul este persoana fizică sau juridică indicată de trăgător, în favoarea căreia banca urmează a efectua plata, trăgătorul putându-se indica pe el însuşi în cazul în care are nevoie de bani lichizi.
Ca şi celalalte instrumente de plată şi credit, cecul este un înscris care cuprinde anumite elemente esenţiale.
Conform Legii cecului din 1 mai 1934, acestea sunt:
● denumirea de cec, înscrisă în text şi exprimată în limba în care a fost redactat înscrisul;
● ordinul pur si simplu, necondiţionat de a plati o sumă de bani determinate,scris în cifre şi litere, specificându-se şi moneda;
● numele trasului, respectiv al băncii care trebuie să efectueze plata;
● locul plăţii, deci banca, localitatea unde trebuie sî se facă plata;
● locul şi data emiterii cecului, cecul făra dată considerându-se anterior termenului de prezentare;
● semnătura celui ce emite cec-ul ,deci a trăgătorului .
Tipuri de cecuri
Din punct de vedere al modului în care este indicat beneficiarul, deci cel ce urmează să încaseze suma, cecurile pot fi:
● nominative, atunci când în text este menţionat numele beneficiarului, iar cecul este achitat numai acestuia. Precizarea caracterului nominativ se face prin suprimarea cuvintelor”transmisibil”, ”plătibil primului beneficiar” sau tăierea din textul cecului a menţiunii ”la ordin”. Aceste cecuri nu pot fi transmise prin gir, ci doar prin cesiune;
● la ordin, atunci când în text este menţionat numele beneficiarului şi clauza”la ordin”. Această menţiune permite primului beneficiar să îl transmisă prin gir altei persoane. În lipsa acestei menţiuni cecul se consideră”la ordin”.
● la purtător, atunci când în textul înscrisului este menţiunea expresă”la purtator”. Acest cec este plătibil oricui îl prezintă; de aici dezavantajul în cadrul furtului.
Beneficiarului cecului poate fi o terţă persoană fizică, juridica sau o altă bancă faţă de care trăgătorul are o datorie, sau după cum s-a amintit, trăgătorul însuşi. În principiu, plata cecului se face în numerar la ghişeele băncii trase.Plata în cont bancar o poate face banca plătitoare sau o altă bancă indicată de beneficiar.
După modul de încasare, cecurile au mai multe forme:
● cecul nebarat se poate plăti în numerar sau în cont, fără nici o restricţie, potrivit solicitării beneficiarului.Acestea se mai numesc şi cecuri albe sau deschise.
● cecul barat are un semn de demarcare specific:două linii paralele într-un colţ al înscrisului.Cecurile barate sunt utilizate numai pentru plata într-un cont bancar al benefeciarului, neputand fi plătite în numerar.
● cecul confirmat este un cec obişnuit în esenţa sa, achitat la prezentare,dar pe care banca la care se află contul certifică,în prealabil, existenţa unui disponibil suficient pentru efectuarea plăţii,suma certificată putând fi sau nu blocată.Cel mai adesea banca blochează suma în cont pentru plată.Certificarea se face prin menţiunea”văzut”,”bun”sau”certificat pentru suma…”etc.
●cecul de călătorie-mecanismul plăţii lui se particularizează prin faptul că benficiarul lui îl achită băncii sau instituţiei de la care îl cumpără şi poate cere plata lui la prezentarea oricărei bănci din lume ce cumpară un astfel de cec.Băncile care cumpără cecuri de călătorie le achită imediat,iar suma plătită o recuperează remiţând cecurile băncii de la care le-a cumpărat beneficiarii iniţiali.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Operatiuni si Instrumente de Plata in Turism.doc