Orașe globale - Sao Paolo

Odată cu integrarea economiei în sistemul global organizarea spaţială suferă modificări, atât în oraşele care au de câştigat de pe urma acestui proces, cât şi în oraşele „pierzătoare”. Ba mai mult, efectele integrării sau neintegrării în sistemul global sunt resimţite până în cele mai mici localităţi.

În oraşele care reuşesc să se impună în acest sistem, aşa-numitele oraşe globale (din „world cities” – iniţial s-a dorit traducerea în termenul de metropole, însă în literatura de specialitate română termenul introdus este de oraşe globale (Foreign Policy, 2008)) se presupune că polarizarea şi segregarea claselor sociale ar fi cu atât mai mari cu cât integrarea este mai accentuată (Friedmann, 1986).

Aşadar, acest studiu de caz işi propune sa clarifice următoarele aspecte: ce sunt oraşele globale?, există diviziune socială şi spaţială în aceste oraşe?, de ce ar trebui să fie o mai slabă sau mai puternică diviziune aici?, dar despre polarizarea şi segregarea în oraşele globale ce se poate spune?, cum se organizează oamenii din punct de vedere spaţial în aceste oraşe?, de ce este important să ştim unde trăiesc oamenii?, iar apoi aceste aspecte se vor aplica studiului de caz propriu-zis, organizarea spaţială în Sao Paulo.

Naşterea unei economii globale a avut numeroase efecte asupra economiilor naţionale, asupra „fabricii sociale şi economice a societăţii” (LeGates & Stout, 1996). Aspecte precum globalizarea, migraţia, renunţarea statului la măsurile protective sociale în vederea deschiderii spre competitivitate sau schimbarea valorilor culturale şi a obiceiurilor, au schimbat organizarea spaţială a oraşelor cu atât mai mult cu cât unele dintre acestea au fost chiar în mijlocul fenomenelor. Aceste oraşe din „mijlocul” evenimentelor sunt denumite oraşe globale, ele fiind punctele cheie în funcţie de care producţia şi piaţa se organizează spaţial. Tot ele sunt spaţiile în care capitalul internaţional se acumulează şi concentrează, iar multe companii transnaţionale îşi fixează sediul central aici, devenind astfel foarte atractive pentru imigranţi (Friedmann, 1986). O altă personalitate în geografia umană, Saskia Sassen, spune despre oraşele globale că ele sunt cele care comandă şi controlează economia lumii, locurile în care companiile se concentrează pe cercetare şi inovaţie iar succesul lor depinde de resursele pe care le deţine, în special cele umane şi de informaţie (Sassen, 1991).

Ba mai mult, Friedmann şi Wolf susţin că cel mai important aspect în organizarea spaţială a acestor oraşe globale este polarizarea claselor sale sociale, procesul în care numărul oamenilor cu venituri mari şi mici creşte iar a celor cu venituri medii scade. Explicaţia pentru acest fenomen este faptul că oraşele globale sunt atractive pentru persoanele cu educaţie superioară, aici fiind localizate slujbele cele mai specializate şi bine plătite. De asemenea, sunt atractive pentru imigranţii în căutare de slujbe ce nu necesită o bună pregătire, oraşele globale satisfăcându-le nevoia de astfel de slujbe, deoarece toată pătura superioară bine plătită are nevoie de aceşti imigranţi în satisfacerea nevoilor lor de bază. În acelaşi timp, familiile cu venituri medii preferă să părăsească oraşele mult prea aglomerate şi periculoase şi să se mute în suburbii.

În organizarea spaţială a acestor oraşe procesul de polizare se concretizează prin segregare, întrucât cu cât clasele sociale sunt mai diferite cu atât ele vor trăi mai separat. Procesul de segregare a celor cu venituri mari faţă de cei cu venituri mici face ca în oraşele globale aceste două clase sociale să ducă 2 vieţi paralele în acelaşi oraş. Concentrarea separată a claselor sociale face ca efectele negative să se amplifice (săracii devin şi mai săraci) şi se crează sentimentul de înstrăinare şi ostilitate faţă de celălalt. În prevenirea acestor efecte negative, organizarea spaţială a oamenilor ar trebui atent cercetată şi cunoscută spre o convieţuire armonioasă.

Studiu de caz: Sao Paulo

Înainte de toate, trebuie precizat faptul că acest proiect a fost făcut împreună cu Leon Baanders în cadrul unui curs de geografie urbană, „World Cities”.

Sao Paulo este recunoscut de cei mai mulţi geografi ca un oraş global, însă cu toate acestea nu a fost îndeajuns cercetat, cercetătorii concentrându-se în general asupra oraşelor globale din ţările dezvoltate (Londra, New York, Tokio, Paris). Aplicând aspectele discutate mai sus, întrebarea principală la care se va cauta răspunsul este: „În ce mod schimbările economice produse în perioada 1991-2000 au influenţat organizarea spaţială a oraşului?”

Până în anul 1960 Sao Paulo era un important centru industrial. În perioada în care Brazilia a trecut la politica de a produce ceea ce importa pentru a nu mai depinde de fondurile mondiale, în anii 1970, Sao Paulo este oraşul care reuşeşte să se specializeze în activităţi financiare şi specializate, restul Braziliei rămânând mult sub nivelul acestui oraş. Astfel, din anul 1990 are loc integrarea acestui oraş bazat pe activităţi financiare în sistemul economic global, în această perioadă fiind considerat cel mai important oraş din Brazilia şi cel mai influent din America Latină. Organizarea spaţială suferă modificări datorită acestor desfăşurări a evenimentelor, activităţile financiare ocupând centrul oraşului, iar cele manufacturiere şi industriale sunt împinse spre exteriorul oraşului, acolo unde preţul mai scăzut al terenului face ca acesta să fie mai accesibil acestor activităţi.

În ceea ce priveşte organizarea spaţială a populaţiei, oraşul Sao Paulo era cunoscut în anii 80 ca fiind un oraş care a atins capacitatea sa maximă a cartierelor cu favele (cele foarte sărace). Se credea că acest oraş nu ar mai putea fi atractiv pentru imigranţi datorită numărului lor foarte mare şi a lipsei suficiente de slujbe. Ba mai mult, acest oraş nu mai prezenta şanse de mobilitate socială (Caldeira, 1992). Cu toate acestea, dacă la sfârşitul anilor 80 (vezi figura 1) rata creşterii populaţiei în favele era de 1%, odată cu integrarea globală a economiei această rată a crescut aproape de 3 ori. Nu este o coincidenţă faptul că aceasta este zona în care activităţile manufacturiere s-au relocat, activităţi ce oferă slujbe ce nu necesită o pregătire specială, însă oferă salarii mici. Astfel, aceste zone prezintă încă o mare atractivitate pentru populaţia rurală fără slujbe din jurul oraşului Sao Paulo care alimentează parcă la nesfârşit acest oraş.