Organizarea Agenției de Turism

Argument

Încă de acum mai bine de 2000 de ani, grecii străbăteau ţara în lung şi lat - pentru a participa la Jocurile Olimpice, romanii mergeau la apele termale, iar şi unii şi ceilalţi se dirijau periodic către locurile sacre. Toţi, sub o formă sau alta, călătoreau. Totuşi abia mai târziu aceste activităţi s-au cristalizat şi au fost conştientizate ca activitate economică, iar numele a venit tocmai de la călătoriile ce plecau şi se sfârşeau în acelaşi loc: turism.

Fiind o activitate în continuă expansiune şi luând din ce în ce mai mare amploare, având cauze indirecte creşterea productivităţii muncii şi aduratei timpului liber, a devenit necesară apariţia unor intermediari, care sa se interpună între firmele producătoare de servicii turistice (hoteluri,restaurante, etc.) şi destinatarul acestor servicii, clientul. Cel mai important intermediar poate fi interpretat in sens generic ca fiind agenţia de turism

(voiaj) - detailistă şi angrosistă.

Depăşită fiind deja epoca „mâinii invizibile” a lui Adam Smith şi devenită desuetă celebra maximă a lui Jean – Paul Sartre: „Produceţi, numai produceţi, că veţi găsi debuşeu”, a devenit imperativă apariţia unui domeniu prin care agentul, în speţă agenţia de turism, să-şi proiecteze produsele în funcţie de cerinţele clientului. Agenţia de turism este intermediarul privilegiat între prestatorii de servicii şi turist şi principalul distribuitor al produselor turistice. În literatura de specialitate şi în terminologia Organizaţiei Mondială a Turismului (O.M.T.) se foloseşte noţiunea de„agenţie de voiaj”, care diferă terminologic şi conceptual de conceptul românesc. În ţările cu activitate turistică intensă, „agenţia de voiaj este o firmă independentă sau o reţea de firme având ca obiect rezervarea şi comercializarea biletelor pentru mijloacele de transport şi vânzarea produselor fabricate de către tour-operatori”.

Pe de altă parte, sunt considerate„agenţii de voiaj toate întreprinderile care se obligă, în scop lucrativ, să procure călătorilor titluri de transport şi servicii hoteliere pentru efectuarea voiajului sau a sejurului”

În România, prin Hotărârea de Guvern nr. 513/august 1998,„agenţia de turism”este definită ca fiind o unitate specializată care organizează, oferă şi vinde pachete de servicii turistice sau componente ale acestora.

Principalele atribuţii ale unei agenţii de turism sau de voiaj se referă la: vânzarea de bilete pentru orice mijloc de transport terestru, maritim sauaerian şi vânzarea de servicii turistice, care pot fi izolate sau complexe.

Pe plan naţional şi internaţional, agenţia de turism (voiaj) a venit în întâmpinarea cerinţelor turistului prin punerea la dispoziţia acestuia la un preţ forfetar a unor pachete turistice incluzând, în principal, cele două servicii importante din industria ospitalităţii: cazare şi alimentaţie.

Majoritatea firmelor de turism din România sunt întreprinderi mici şi mijlocii, ceea ce înseamnă că au un capital social redus şi un număr mic de angajaţi (4 – 5 salariaţi). Majoritatea agenţiilor de turism nu numai că nu au un departament propriu de marketing, dar nici măcar nu au un angajat absolvent de marketing sau specializat în marketing.Odată depăşită falsa impresie că marketingul nu este decât consumator de fonduri băneşti – pe termen mediu şi lung, acesta putând fi interpretat ca o cheie a succesului – şi că temeinica cunoaştere a pieţei este foarte importantă pentru îndeplinirea principalului deziderat al unui agent economic, obţinerea de profit, marketingul poate deveni un ambasador al relansării turismului românesc.

În terminologia economică ”întreprinderea este locul de întâlnire al factorilor de producţie sau input-urilor, definite ca resurse umane sau de muncă, resurse naturale sau resurse de capital. Scopul oricărei întreprinderi este de a maximiza diferenţa dintre valorile de achiziţie ale factorilor de producţie şi câştigurile din vânzarea produselor sau serviciilor (output-uri)”.