Organizarea ariilor protejate în Elveția și valorificarea acestora prin turism

Parcurile naţionale prin însuşi actul lor de naştere¹, au fost organizate în scopul de a conserva natura în beneficiul şi pentru agrementul publicului. Deşi satisfacerea nevoilor oamenilor a reprezentat unul dintre argumentele constituirii parcurilor naţionale, acestea s-au înscris semnificativ în categoria destinaţiilor turistice relativ mai recent.

Elveţia a reuşit să facă din turism o artă ca apoi să o transforme într-o industrie.

Printre cei dîntîi propagandişti ai virtuţilor turistice elveţiene au fost marii scriitori, poeţi şi compozitori romantici din întraga Europa. Aici sa născut, cu 250 de ani în urmă, Jean-Jaques Rousseau, cel care a insuflat în sufletele oamenilor sentimentul naturii. Totdeauna, peste tot în lume, adevărata cultură a stimulat realitatea. Nu proza, ci poezia este acea care prin Albert de Haller, tipărită în 1729, a avut darul să zguduie conştiinţele elveţienilor. Mai apoi Chopin şi Wagner compozitori inscrişi în cartea de aur a Elveţiei, n-au obosit în a elogia acestă ţară. Poetul german Schiller, alegîndu-şi drept erou pe Wilhem Tell a făcut un real serviciu elveţienilor stimulind enorm dorinţa europenilor de a vizita această ţară.

Fiecare elveţian cunoaşte istoria, geografia, stiinţa şi cultura ţării oferind clienţilor servici impecabile, dar care costă. Indrăzneala şi îndemănarea elveţianului este aidoma legendarului Tell. Ea s-a obţinut cu răbdare şi modestie.

Elveţia este tărâmul unde toată lumea are timp pentru orce lucru.

1. Prezentarea zonelor protejate din Elvetia

O analiza atenta asupra tuturor lucrurilor realizate pana in prezent, arata ca exista lacune la toate nivelurile : aproximativ 27% din teritoriul Elvetiei reprezinta ariile protejate, dar pe 22% din aceste teritotii protectia peisajului si a biotopului este slaba. In acest moment se incearca o reabilitare a ariilor protejate existente si nu o descoperire a altora noi.

In graficele de mai jos se poate observa suprafata totala a zonelor protejate in anul 2006 si ceea ce se doreste pana in anul 2020.

In Elvetia exista in momentul de fata aproximativ 1700 de zone clasificate ca fiind Rezervatii naturale. Acestea insumeaza o suprafata totala de 760 km² . Cu toate acestea, doar 2% din teritoriul national este protejat in mod adecvat, deoarece adesea rezervatiile naturale sunt prea mici si izolate.

2. Identificarea ariilor naturale protejate

Inventarul federal al tuturor peisajelor, siturilor si monumentelor naturale de importanta nationala a fost structurat in 4 etape:

- prima etapa in care au fost descoperite 65 de obiective a fost in anul 1977

- a doua etapa in care s-au descoperit 55 de obiective a fost in anul 1983

- cea de-a treia etapa in care s-au descoperit 33 de obiective a fost in anul 1996

- si ultima etapa, a patra in care au fost descoperite 9 obiective a fost cea din 1998.

Acest inventar a fost prevazut in baza acordului privinnd protectia naturii, constituit in anul 1963 de catre Liga elvetiana de protejare a naturii (LSPN – in acest moment asociatie Pro Natura), Liga elvetiana a patrimoniului national si Clubul alpin elvetian.

Responsabilitatea Confederatiei helvetice pentru protectia naturii si a peisajului este prevazuta in articolul 24 din Constituria Federala, in urmatoarele conditii: protectia naturii si conservarea patrimoniului national intra in atributiile cantoanelor.

3. Clasificarea ariilor naturale protejate

Cea mai mare parte a ariilor protejate se incadreaza in una dintre aceste categorii principale:

- Rezervatii naturale stricte (UICN categoria I): acestea sunt zone protejate ale caror evolutie se desfasoara in mod natural, fiind conservata si folosita doar in scopuri de cercatare. Parcul National al Elvetiei este incadrat in aceasta categorie, el nefiind un parc national tipic (arie protejata in care sunt conservate ecosistemele si au ca si scop agrementul), deoarece interventia omului este in mare masura interzisa.

- Zone de protectie a diferitelor tipuri de biotop si specii (UICN, categoria IV): in general aceste rezervatii sunt mici, bogate in diferite exemplare de plante, animale, sau de alte specii asociate intre ele, care necesita o ingrijire specifica. Scopul acestora este de a conservare a florei si faunei. Multe dintre rezervatiile naturale mici apartin acestei categorii.

Alte tipuri de rezervatii sunt:o Rezervatie a Biosferei , 41 de Rezervatii federale de vanatoare, 17 rezervatii cantonale, 52 de rezervatii peisagistice.