Parisul. Obiective Turistice

Oare pentru ce i s-a pastrat Parisului un loc atat de aparte in inimile locuitorilor acestei planete? Sa fie atmosfera cenusiu-albastrie, atat de suava, care-l invaluie la toate ceasurile, in toate anotimpurile ? Sa fie diversitatea extraordinara a cladirilor si tot atat de uimitoarea lor frumusete, armonia peisajului citadin care farmeca inimile celor care se plimba pe strazile lui si pe cheiurile Senei? Poate farmecul marelui oras e datorat parizienilor, oameni aparte, veseli si rezervati totodata, spirituali si candizi, amabili si glaciali, mai francezi decat oricare alti francezi chiar daca parintii lor s-au nascut pe alte meleaguri, si mandri de orasul lor unic in lume? Sau poate, pur si simplu, faima elegantei magazinelor si cea a bogatiei muzeelor pariziene fac ca o vizita la Paris sa fie visul a milioane de oameni din intreaga lume ?

Dintotdeauna, Parisul a fost considerat fratele mai mare al orasului Bucuresti, iar capitala Romaniei era adeseori alintata cu numele de „Micul Paris”.

Cei care nu au vazut deja Parisul, n-au decat un gand- sa-l revada. Astazi,acest vis nu mai este atat de greu de indeplinit ca altadata.

I. GEOGRAFIA FIZICA SI POPULATIA

Amplasare

Situat la 48° 52' latitudine Nordica si 2° 20' latitudine Sudica, Paris este capitala Frantei si una dintre cele mai mari metropole europene. Orasul a fost infiintat cu peste 2.000 de ani in urma pe o insula de pe fluviul Sena, la cca. 375 km. in amonte de gurile fluviului de la Marea Manecii. Orasul modern s-a extins de pe insula (Ile de la Cité) departe, dincolo de ambele maluri ale Senei. Parisul in sine acopera o suprafata de 105 km.2 ; impreuna cu suburbiile sale se extinde pe o suprafata de 1432 km.2 ; ocupa o pozitie centrala in bogata regiune agricola cunoscuta ca Bazinul Parisului si constituie unul dintre cele opt departamente ale regiunii administrative Ile-de-France. Este de departe centrul cel mai important de comert si cultura.

Oraşul propriu-zis (intra muros) are o populaţie de 2.153.600 (2005), dar zona metropolitană are peste 12 milioane de locuitori (12.067.000 la recensământul din 2007)

Cu o arhitectura vizionara, Parisul, important centru cultural, al modei, al gastronomiei si al divertismentului, izbuteste sa-si copleseasca vizitatorii, oricare ar fi numarul acestora, iar capitala Frantei este, de departe, cel mai "calcat" oras anual, caci statisticile vorbesc in aceasta privinta de nu mai putin de 26 de milioane de vizitatori.

Parisul este cunoscut in lume mai ales prin vocatia sa culturala indiscutabila ,fapt prin care a fost caracterizat pe buna dreptate ,drept oras lumina, capitala lumii, orasul artelor ,orasul modei etc.

Caracterul orasului – De secole, Parisul este unul dintre cele mai importante si atragatoare orase ale lumii. El este apreciat pentru posibilitatile pe care le ofera pentru afaceri si comert, pentru studiu, pentru cultura si pentru distractii: gastronomia sa, magazinele sale de moda, pictura, literatura si comunitatea sa intelectuala in special se bucura de o reputatie de invidiat, Renumele sau de „Orasul Luminilor”, castigat in timpul Iluminismului, ramane potrivit, caci Parisul si-a pastrat importanta ca centru de educatie si progres intelectual. Amplasamentul Parisului la rascruce de rute fluviale si terestre, semnificative pentru Europa si in mod special pentru Franta, a avut o permanenta influenta asupra dezvoltarii sale. Sub administratia romana in sec. I e.n. aplasamentul initial de pe Ile de le Cité a devenit capitala tribului si teritoriului pariziilor. Regele franc Clovis a cucerit Parisul de la gali pana in 494 e.n. si ulterior si-a stabilit capitala aici. Sub Hugo Capet (care a domnit intre 987-996) si dinastia capetiana, importanta Parisului a crescut si el a devenit trunchiul politic si cultural din care s-a format Franta moderna. Franta este de mult o tara puternic centralizata si Parisul a ajuns sa fie identificat cu un stat central si puternic, care atrage o mare parte a talentelor si vitalitatii provinciilor. Cele trei parti principale ale Parisului istoric sunt definite de Sena. La centrul sau se afla Ile de la Cité, care este sediul autoritatii religioase si temporale (cuvantul cité denota nucleul vechii cetati). Malul stang al Senei (Rive Gauche) a fost in mod traditional sediul vietii intelectuale; iar malul sau drept (Rive Droite) contine inima vietii economice a orasului, dar in ultimile decenii deosebirile s-au estompat. Fuzionarea acestor functii in centrul Frantei si mai tarziu, in centrul unui imperiu, a avut ca rezultat un mediu extraordinar de vital. In acest mediu, totusi, climatul emotional si intelectual creat de puterile in competitie a reprezentat adesea scena unor mari violente atat in domeniul social cat si politic (anii 1358, 1382, 1588, 1648, 1789, 1830, 1848 si 1870 fiind notabili pentru asemenea evenimente). In secolele sale de dezvoltare, Parisul si-a pastrat in cea mai mare parte forma circulara a cetatii timpurii. Granitele sale s-au extins in afara pentru a inghiti orasele inconjuratoare (burguri), de obicei construite in jurul manastirilor sau bisericilor si fiind adesea locul unor piete. De la jumatatea sec. al XIV-lea pana la jumatatea sec. al XVI-lea, orasul s-a dezvoltat in principal catre est iar incepand cu sec. al XVI-lea s-a dezvoltat catre vest. El cuprinde 20 de arondismente (districte municipale), fiecare cu propriul sau primar, propria sa primarie si cu trasaturile sale specifice. Numerotarea incepe din inima Parisului si continua in spirala ca o cochilie de melc, terminandu-se in estul indepartat.

Peisajul - Orasul Paris propriu-zis este mic; nici unul dintre colturi nu este mai departe de 9,6 km. De Catedrala Notre-Dame; ocupa o depresiune facuta de Sena si inaltimile inconjuratoare. Fluviul curge pe o lungime de 12,8 km. Prin centrul orasului si prin 10 dintre cele 20 de arondismente. La nivelul paei, cca. 9,14 m sub nivelul strazilor, fluviul este marginit – cel putin pe acele portiuni netransformate in autostrazi – de cheiuri pavate acoperite de copaci si boscheti. De la nivelul strazii, un alt sir de copaci se indreapta catre apa. Intre cele doua niveluri, zidurile de aparare, facute de obicei din blocuri masive de piatra, sunt decorate cu mari inele de fier iar unele dintre sunt strapunse de deschideri lasate de stavilare pentru vechile palate, sau orificii de inspectie pentru metrou, sisteme de canalizare si treceri subterane. Orasul este inconjurat de paduri de stejar si fag; ele sunt denumite „plamanii Parisului” caci ajuta la purificarea aerului din regiunea puternic industrializata. Pozitia Parisului in centrul regiunii Ile-de-France, marginit de fluviile Sena, Oise si Marna, a devenit de mult asezare dominanta.

Clima – Prin pozitia sa in partea vestica a Europei si intr-o campie relativ apropiata de mare, Parisul beneficiaza de influentele binefacatoare ale Curentului Golfului si are o clima moderat temperata. Vremea poate fi totusi foarte schimbatoare, in special iarna si primavara, cand vantul poate fi ascutit si rece. Temperatura medie anuala este de 12°C; media in iulie este de cca. 19°C iar in ianuarie este de cca. 3°C.

Populatia – In 1850 Paris avea numai 600.000 de locuitori. Dar de atunci populatia a crescut rapid, pe masura ce expansiunea industriala a atras fluxuri constante de oameni din provincii. Pana in 1870 populatia depasise 1.000.000 locuitori ira pana in 1931 conurbatia continea circa 5.000.000 oameni, mai mult de jumatate din ei locuind in orasul Paris, orasul administrativ aflat intre vechile porti. De la al doilea razboi mondial, aceasta crestere a continuat iar Parisul Mare avea aproape 9.000.000 locuitori pana la sfarsitul anilor '80. Multe familii s-au mutat in locuinte mai noi si mai spatioase in suburbii, lasand orasul Paris cu o populatie pe cale de imbatrinire si care este curios de solitara: aproape jumatate dintre gospodarii constau dintr-o singura persoana. Parizienii nascuti la Paris sunt depasiti ca numar de imigranti care isi pastreaza legaturile provinciale; de aceea multe magazine, restaurante si cartiere au un parfum regional. De exemplu, se spune ca exista mai multi aveyronezi la Paris decat in departamentul Aveyron din centrul Frantei. Majoritatea populatiei este teoretic romano-catolica, desi numai un mic procent participa in mod regulat la slujbe. Elementul strain este in crestere si reprezinta acum aproape o cincime din populatia totala. Majoritatea sunt arabi musulmani din Algeria, Maroc si Tunisia. In general, nord-africanii sunt prost gazduiti in cartierele mai sarace si sunt angajati pentru activitati de intretinere. Populatia considerabila de locuitori de culoare este alcatuita in principal si din imigranti din teritoriile franceze din Caraibe, Martinica si Guadelupa: ei au slujbe si conditii de viata mai bune si sunt mai bine acceptati decat musulmanii. Comunitatea evreiasca, care s-a asezat de mult in Paris, este centrala pe Rue des Rosiers din cartierul Marais, unde exista multe sinagogi, magazine si librarii ebraice. In prima parte a secolului XX, Parisul s-a bucurat de prezenta unor scriitori si artisti expatriati, inclusiv Ernest Hamingway din SUA, James Joyce din Irlanda, Pablo Picasso din Spania si Amadeo Modigliani din Italia. Populatia straina din Europa si America de Nord este acum destul de mica totusi, constand mai ales din oameni de afaceri si personalul agentiilor internationale mari cu sediul la Paris. In anul 1999 populatia Parisului era de 2.115.757 locuitori, iar aglomeratia urbana era in 1994 de 10.257.000 locuitori.