Particularități culinare arabe la El Bacha - restaurant cu specific libanez

1.Scurt istoric al bucatariei libaneze

Deliciile culinare orientale sunt savurate peste tot in lume: bucataria araba stie sa satisfaca aproape toate gusturile. Un numar mare de restaurante arabesti propun mancaruri deosebite, nu intotdeauna usor de preparat, dar care pot aduce un suflu proaspat si aromat in bucataria fiecaruia.

Cuvantul luminos este rar utilizat in gastronomie. Cu toate acestea, exista o bucatarie careia adjectivul i se potriveste manusa - cea libaneza. O bucatarie bazata pe convivialitate, pe bucuria de a fi intre prieteni, de a imparti cu ei mici feluri de mancare, cat mai multe, in asa fel incat, pana la urma, toata lumea sa fie satula chiar daca ai avut impresia ca n-ai mancat mai nimic.

Considerata una dintre cele mai sanatoase bucatarii de pe Glob, bucataria libaneza se remarca în primul rând prin diversitate. Se para ca întreaga istorie a tarii si-a pus amprenta pe modul de gatire al libanezilor. Diferitele traditii religioase ale acestei tari, precum si clima atipica dau preparatelor de aici un aer cu totul special. Spre deosebire de statele cu care se învecineaza, Libanul se bucura de munti în locul desertului, de ploi si zapezi bogate în schimbul arsitei. Aceste caracteristici geografice au dus la diversificarea meniului, la îmbogatirea lui cu tot felul de legume proaspete si condimente specifice. Pe lânga nenumaratele salate proaspete, veti fi uimiti de câte moduri de preparare a nautului exista, de cât de aparte poate fi gustul unui kebab sau a unei portii de halva. Între modernitate si traditie, Libanul pare sa dea fiecarei înghitituri gustul sau specific de exotism arab cu „iz de Europa”. Aici, pe aceeasi masa veti putea gasi vinuri ce amintesc de Bordeaux, ayran, pui condimentat cu scortisoara si sofran, dar nelipsitele ingrediente „universale”: usturoi, ulei de masline, suc de lamâie. Desi nici macar preparatele din carne nu va vor pune la încercare stomacul, fiind întotdeauna usoare si putin grase, dupa o masa libaneza veti avea întotdeauna senzatia de satietate, dar si impresia unui meniu colorat la propriu si la figurat. Pe buna dreptate se spune despre mezze (gustarea de dinainte de masa principala) ca este o initiere, o introducere în universul gustului libanez. Începând cu nelipsitul humus, cu o lipie si un vas cu muraturi, acest „antipasto” exotic va poate îmbia papilele gustative cu cele mai neasteptate arome. Salatele, fructele marinate, carnea, totul va face cu ochiul din boluri mici, multe boluri cu tot atâtea tentatii. Am amintit de diversitate si de influentele diferitelor popoare. Într-adevar, se pare ca de la fiecare popor care a trecut pe aici, bucataria libaneza a împrumutat macar un element de gastronomie. De la otomani au luat mielul, baclavaua, iaurtul si uleiul de masline, de la francezi - pasiunea pentru vin si diverse produse de patiserie (croissante, placinte) si asa mai departe. Cert este însa faptul ca indiferent daca provin de la triburile migratoare sau de la imperiile care s-au perindat de-a lungul secolelor, preparatele libaneze au fost întotdeauna îmbogatite cu „spiritul locului”. Nici gustul orezului, nici savoarea nautului si nici aroma curmalelor nu sunt identice cu cele din alte tari ale Levantului.

Pe scurt, gastronomia de aici este un amestec de ingrediente din diferite regiuni, o mixtura bogata în arome si culori, o alternativa gustoasa si sanatoasa, pe placul multora. De la carne la cele mai proaspete fructe, de la legume la ulei de masline si mirodenii exotice, meniul libanez va va uimi prin simplitate, dar si prin diversitate. Într-adevar, varietatea ingredientelor folosite si modul simplu de prelucrare, au facut ca aceasta bucatarie sa fie considerata pe drept cuvânt drept una dintre cele mai sanatoase de pe mapamond. Ca sa va faceti o idee despre bucataria Libanului, trebuie mai întâi sa gustati salata de cereale cu rosii, menta si patrunjel („tabbouleh”), salata de crutoane cu rosii, menta si castraveti („fattouch”), pasta de naut cu susan („humus”), salata de vinete cu susan si rodii („mutabbel”) si neaparat „sarmalutele” în frunze de vita de vie. Ca în întreaga lume araba, orice sos si aproape orice fel de mâncare se serveste cu lipie, multe mâncaruri, mai ales tocanitele se aseamana cu cele turcesti, dar sunt, bineînteles, condimentate diferit. Carne de porc s-ar putea sa nu aveti ocazia sa serviti aici, pentru simplul fapt ca aceasta este interzisa de islam, religia „majoritara”. Cât despre bautura, veti fi mirati sa întâlniti aici un fel de ouzo, numit de fapt „arak”: bautura alcoolica specifica acestei tari, adusa de crestini (pentru ca, dupa cum bine stiti, musulmanii nu consuma alcool). Si, daca tot am vorbit despre mostenirile civilizatiilor care s-au perindat, sa nu uitam de vin; aici traditia bauturii lui Dionis s-a dezvoltat foarte mult mai ales dupa colonizarea franceza din timpul Primului Razboi Mondial, dar cultivarea vitei de vie are o vechime de peste 5000 de ani, întrerupta fiind de perioadele de apogeu ale islamului. Alte bauturi consumate sunt berea Almaza, „ayran” (iaurt, apa, sare, suc de castraveti, usturoi, condimente), „jallab” (sirop din curmale, melasa de struguri si apa de trandafir), „tahn” (asemanator cu „ayran”), „cafeaua alba” (cafea din ierburi, inventata în Beirut, preparata cu apa de portocale, garnisita cu petale de trandafir confiate) si cafeaua normala.