Pensiune turistică - Cabana Ceahlău

Introducere

Turismul: activitatea cu caracter recreativ sau sportiv, constând in parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unei regiuni pitoreşti sau interesante dintr-un anumit punct de vedere.

Turismul reprezinta calatoriile de placere, pentru recreere. Aceasta a fost extinsa in ultimii ani pentru a include orice calatorie in afara zonei in care cineva traieste sau munceste, de la calatorii de o zi pana la vacante in strainatate.

Turismul se numără printre cele câteva fenomene ce s-au impus în epoca contemporană, dezvoltarea sa spectaculoasă constituind o trăsătură caracteristică secolelor XX şi XXI.

La sfarsitul secolului al XIX-lea turismul devine un complex fenomen de masa, fiind puternic articulat in mediul inconjurator.Privit ca un fenomen social-economic creator de benifici, turismul a fost defint in variante dinte cele mai felurite: "arta de a calatori pentru propria placere" (M. Peyromarre Debord); "activitate din timpul liber care consta in a voiaja sau locui departe de locul de resedinta, pentru distractie, odihna, imbogatirea experientei si culturi, datorita cunoasteri unor noi aspecte umane si a unor peisaje necunoscute" (Jan Medecin); "fenomen al timpurilor noastre, bazat pe cresterea necesitati de refacere a sanatati si de schimbare a mediului inconjurator, cultivare a sentimentului pentru frumusetile naturi ca rezultat al dezvoltari comertului, industriei si al perfectionari mijloacelor de transport" (Guy Freuler).

Turismul a devenit in zilele noastre o activitate la fel de importanta precum cea desfasurata in alte sectoare-chei din economia mondiala (industrie, agricultura, comert). Fenomenul turistic este extrem de greu de delimitat deoarece, ca orice activitate umana, cade sub incidenta studiului interdisciplinar, antrenand deopotriva economisti , geografi, psihologi si sociologi.

Primele mentiuni privind preocuparile de a voiaja, apar in antichitate in operele geografului Strabon. Descrierile lasate de Marco Polo cu ocazia periplului sau asiatic (secolul al XIII-lea), cele ale lui Arthur Young (secolul al XVIII-lea) sau, mai aproape de noi, ale lui Henri Monfreid au jalonat preocuparile viitoare privind practicarea calatoriei.

Activitatea turistica este bine sustinuta de un valoros potential turistic - natural antropic - diferentiat de la tara la tara, in functie de care sunt organizate diferite tipuri de turism.

Mai cunoscute in practica turismului mondial sunt:

- turismul balnear maritim, cu o larga dezvoltare in teritoriu, practicat pentru cura helioterma sau climaterica sau avand alte motivatii terapeutice;

- turismul balnear maritim, cu o larga dezvoltare in teritoriu, practicat pentru cura helioterma sau climaterica sau avand alte motivatii terapeutice;

- turismul montan si de sporturi de iarna, practicat pe arie larga pentru drumetie, cura climate rica si practicarea sporturilor de iarna;

- turismul de cura balneara, prin care se valorifica insusirile terapeutice ale unor factori naturali (izvoare termal si minerale, namoluri, aer ionizat);

- turismul cultural, organizat pentru vizitarea monumentelor de arta, cultura si a altor realizari ale activitati umane;

- turismul comercial expozitional, a carui practicare este ocazionata de mari manifestari de profil (targuri, expozitii), care atrag numerosi vizitatori;

- turismul festivalier, prilejuit de manifestari cultural-artistice (etnografice, folclorice) nationale sau internationale;

- turismul sportiv, de care cunoastem o mare extindere pe plan national si international, avand ca motivatie diferite competitii pe discipline sportive, interne si internationale , pana la manifestari sp0ortive de amploare (olimpiade, competitii sportive regionale, campionate mondiale etc.);

O alta forma cunoscuta a turismului poate fi si agroturismul ce este caracterizat printr-o de primire si ospitalitate realizata de întreprinzatorii agricoli individuali sau asociati precum si de familiile lor utilizând propria întreprindere(gospodarie, exploatatie) sau una închiriata astfel încât activitatea desfasurata sa fie într-un raport de complementaritate cu activitatile aferente cultivarii terenului, silviculturii si cresterii animalelor, acestea trebuind sa constituie si în continuare activitati principale.

AGROTURISMUL este o forma complexa de turism ce ofera oamenilor care vor sa se relaxeze, iubesc natura, cultura si arta populara, posibilitatea de a-si petrece timpul liber in gospodariile familiilor taranesti.

Agroturismul cuprinde doua mari laturi si anume :

- activitatea turistica propriu-zisa, concretizata în cazare, servicii de alimentatie – pensiune, circulatie turistica, prestarea serviciilor de baza si suplimentare;

•activitatea economica agricola practicata de prestatorii de servicii agroturistice, concretizata în producerea si prelucrarea primara a produselor agroalimentare în gospodarie si comercializarea acestora direct catre turisti sau prin diferite retele comerciale.

In Romania activitatea de agroturism a luat un start moderat la inceputul anilor 1990, dar incepand cu noul mileniu cererea acestor servicii este in crestere ca si investitiile din acest domeni.

TURISMUL RURAL

Turismul rural în ţara noastră se practică din totdeauna, dar spontan, sporadic, întâmplător, şi mai ales neorganizat; forma sa de materializare o reprezintă, începând cu anii ’20-’30, cazare la cetăţeni a vizitatorilor ocazionali a unie aşezări rurale.

Primele încercări de turism organizat s-au realizat în anii 1967-1968, pentru grupuri de turişti aflaţi pe litoralul românesc al Mării Negre. Se pare că fost un început promiţător , căci în anul 1972 Ministerul Turismului elaborează ordinal 297/1972, urmare căruia Centrul de cercetare pentru promovarea turistică interanţională procedează la identificare aşi selectarea unor localităţi rurale representative pentru satele româneşti ce urmau a fi lansate în turism. În urma acestor studii, de comun accord cu oficiile judeţene de turism şi organele administraţiei locale s-a atabilit că pot fi introduse în turismul intern şi internaţional circa 118 localităţi rurale.

Cu începere de la 16 iulie 1973, prin ordinal Ministerului Turismului numărul 744/1973 se declarau , experimental, sate de inters turistic, demumite “sate turistice”, următoarele 14 localităţi: Leteşti (Argeş), Fundata şi Şirmea (Braşov), Sibiel (Sibiu), Tismana (Gorj), Mirighiol şi Crişan (Tulcea), Racoş (Timiş), Sfântu Gheorghe (Tulcea), Bogdan Vodă (Maramureş), Vatra Moldoviţei (Suceava), Poiana Sărată (Bacău), Vaideeni (Vâlcea).

În anul următor, prin decretul 225/1974 s-a intrezis cazarea turiştilor străini în locuinţele particulare, satele turistice devenind nefuncţionale pentru turismul internaţional. Dat fiind faptul că o parte din satele turistice amintite au fost incluse în programele cu caracter cultural şi folcloric ale Oficiului Naţional de Turism „Carpaţi” Bucureşti şi contracte pe piaţa externă, se realizează o breşă – prin intermediul unei ordonanţe a fostei puteri politice (cancelaria PCR) – pentru satele Lereşti, Rucăr, Sibiel, Murighiol şi Crişan.

Scurta perioadă de „oficializare” a turismului nu a făcut posibilă organizarea activităţii de turism şi nici amenajarea corespunzătoare a satelor turistice. În multe localităţi nu s-au omologat gospodăriile care întruneau condiţiile de cazare (Rucăr, Vatra Moldoviţei, Vaideeni), în altele cazarea tuirştilor români se făcea în mod neorganizat şi fără o evidenţă (Crişan, Bogdan Vodă, Rucăr). Cu foarte mici excepţii, această situaţie a dăinuit până în annul 1989.

Începând cu anul 1990, interesul pentru turismul rural reapare. Se dezvolta diverse asociaţii şi organisme care prin obiectivele propuse doresc afirmarea şi dezvoltarea turismului în zonele rurale. Una din acestea este Federaţia Română entru Dezvolatare Montană (1990), care îşi propune sprijinirea sub toate formele a locuitorilor din zona montană, inclusiv prin promovarea, organizarea şi dezvoltarea agroturismului. Urmează Agenţia Română pentru Agroturism (1995) ce îşi propune racordarea agroturismului românesc la sistemul interanţional şi Asociaţia Naţională pentru Turism Rural Ecologic şi Cultural din România (ANTREC) – 1994 -, membră a Federaţiei Europene de Turism Rural (EUROGÎTES).

Turismul reprezinta una dintre activitatile economice cu cel mai semnificativ potential pentru a genera crestere si locuri de munca in UE. In acceptiune restransa, turismul contribuie in prezent cu aproximativ 4% la BIP-ul UE, variind intre 2% intr-o serie de noi state membre si 12% in Malta. Contributia indirecta a turismului la PIB este mult mai mare, acesta generand indirect mai mult de 10% din PIB-ul UE si asigurand aproximativ 12% din locurile de munca.

Turismul are o importanta deosebita in ceea ce priveste oferta de locuri de munca destinate tinerilor, care sunt de doua ori mai numerosi in sectorul turismului decat in restuleconomiei.

In ultimii ani, cresterea ocuparii fortei de munca in sectorul turismului a fost mult mai mare decat in restul economiei, turismul aducandu-si in mod semnificativ contributia la obiectivul de la Lisabona de a crea locuri de munca mai numeroase si mai bune.