Pensiunea alpină

CAP I

Noţiuni introductive despre agroturism

1.1. Importanţa turismul rural

În numeroase programe de dezvoltare durabilă a turismului din România un loc important îl deţine şi turismul rural.

Peisajul natural pitoresc si variat al României, precum si tradiţiile locale, ospitalitatea, obiectivele turistice cu caracter istoric si religios au cristalizat numeroase zone folclorice ca puncte de atracţie pentru practicarea turismului rural. Aceste activităţi turistice sunt specifice pentru numeroase localităţi, care, în prezent, pot fi considerate sate turistice.

În ultimul timp, s-a înregistrat o dezvoltare extensivă a turismului rural prin apariţia de noi pensiuni agroturistice, în foarte numeroase localităţi de acest gen.

Conform măsurii 3.4. din Programul Sapard, în care o submăsura este si turismul rural, cu pondere de 25%, accesul la fonduri comunitare a unor sate consacrate ca "sate turistice" - este inexistent, aceste localităţi fiind suburbane.

Astfel, numeroase pensiuni rurale omologate, nu pot accesa aceste fonduri.

Programul Sapard din România a fost adoptat de catre Comisia Europeana, prin Decizia 372/2000, pe baza Programului National pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala (PNADR), amendat de Hotarârea Comisiei Europene 638/2002. În acest caz, modul de definire a localitatilor suburbane, ca localitati care apartin administrativ de orasele respective, duc la neputinta acestor localitati de a accesa fonduri comunitare. Apreciem ca se impun interventii la nivelul Uniunii Europene în sensul redefinirii spatiului rural (în cazul în care definitia - spatiul rural reprezinta spatiul administrativ al comunelor - a fost impusa de CE), conform specificului fiecarei tari. În cazul în care definitia a fost propusă de PNADR,specialistii români trebuie sa o corecteze. Revenind la alte aspecte tangente problematicii ridicate, ne întrebam daca atunci când s-a propus transformarea a diverse comune în orase, pe lânga "multele" avantaje, s-a prezentat si situatia locuitorilor din satele apartinatoare noului oras. În prezent, locuitorii acestor sate, care detin numeroase pensiuni turistice rurale nu pot accesa aceste fonduri. Solicităm Agentiei Nationale Sapard si PNADR revizuirea noţiunii de spatiu rural, asa cum apare în planul de masuri Sapard sau sa se tina cont ca, la data amendarii Programului Sapard de catre Comisia Europeana - Hotarârea 638/11 iunie 2002, aceste localitati mai sus amintite puteau beneficia atât ele cât si satele apartinatoare de fonduri Sapard. Acest amendament poate fi folosit de către toate comunele transformate în orase, dupa elaborarea HCE 638, fiind un gest reparatoriu la adresa locuitorilor României care vor sa se integreze în Uniunea Europeana.

Reamintim ca în condiţiile în care peste 40% din populatia ţării traieşte în mediul rural, de zeci de ani la limita saraciei, turismul rural poate fi o solutie viabila pentru reablitarea conditiei lor existentiale.

1.2. Agroturismul componentă a turismului rural

Agroturismul este un segment al turismului rural, cu particularitatea cǎ se practicǎ în ferme (cǎtune, ferme, gospodǎrii, conace, etc. ), de preferinţǎ active, oferindu-i-se turistului posibilitatea de a participa la diverse activitǎţi agrozootehnice.

În funcţie de regiuni, acest termen se identificǎ cu turismul rural, deşi, din punct de vedere tehnic, este doar o modalitate de participare activǎ.

Agroturismul, ca ofertǎ turisticǎ diferenţiatǎ, apare în Europa prin anii ‘ 60, Italia fiind ţara unde are cea mai mare dezvoltare.

În definiţiile legale, tehnice şi ştiinţifice ale agroturismului , activitatea agricolǎ şi cea turisticǎ sunt mereu relaţionate, fiind vorba, în definitiv, de o activitate care completeazǎ venitul agricultorilor şi crescǎtorilor de vite. Componentele de bazǎ ale ofertei sunt:

- cazarea în exploatǎri agrare;

- alimentaţie bazatǎ pe bucǎtǎria tradiţionalǎ a locuitorilor şi preparatǎ din alimente autohtone;

- ocazional, activitǎţi alternative de relaxare în împrejurǎrile exploatǎrii;

- participare sau, cel puţin, posibilitatea de observare a vieţii şi a activitǎţilor tradiţionale ale exploatǎrii.

Oferta de agroturism, a cǎrei gestiune este realizatǎ de cǎtre familia agricultorului, nu este manifestatǎ şi favorizeazǎ relaţia între indivizi de diverse culturi: ofertantul ( rural ) şi solicitantul ( urban ).

Desfǎşurarea activitǎţilor agroturistice nu constituie o deviere a destinaţiei agricole a pǎmântului, nici a clǎdirilor implicate. Dintre aceste activitǎţi se pot evidenţia urmǎtoarele:

- a se oferi ospitalitate în oricare din construcţiile existente, destinate acestui scop, în care turistul sǎ ǎibǎ la dispoziţie serviciile adecvate;

- a furniza, pentru consum, mâncǎruri şi bǎuturi, de preferinţǎ de provenienţǎ proprie;

- a organiza activitǎţi recreative sau culturale în cadrul exploatǎrii.

Nu este posibilǎ separearea prestaţiei agroturistice de cea a exploatǎrii agricole. Acest concept ilustreazǎ multitudinea de servicii turistice pe care agricultorul le poate oferi clientului sǎu, fǎrǎ ca acest lucru sǎ implice încetarea activitǎţii agricole, dar folosind potenţialul gospodǎriei şi a spaţiului rural.

Agroturismul se deruleazǎ cu predilecţie în areale mai intens antropizate prin intermediul activitǎţilor agricole ( cerealiere, zootehnice, viticole, pomicule, mixte, etc. ). Din punct de vedere al structurii activitǎţii, agroturismul reprezintǎ totalitatea serviciilor oferite în cadrul unei ferme sau pensiuni agroturistice (cazare, masǎ din produse proprii, agrement ). Temenul are deci o sferǎ de cuprindere mai restrânsǎ şi desemneazǎ un numǎr relativ restrâns dintre componentele turismului rural.

Agroturismul permite valorificarea disponibilitǎţilor de cazare ale gospodǎriei ţǎrǎneşti, pregǎtitǎ şi amenajatǎ adecvat pentru primirea oaspeţilor, asigurarea serviciilor pentru servirea mesei şi pentru alte activitǎţi complementare, dependente direct de specificul economic al fermei, precum: activitǎţi de agrement, iniţiere în anumite îndeletniciri tradiţionale, echitaţie, pescuit, cure terapeutice ş.a. Prin urmare, agroturismul este o activitate turisticǎ destinatǎ sǎ aducǎ fermierilor venituri complementare prin valorificarea la maximum a resurselor proprii ale gaospodǎriei provenite din activitatea agricolǎ, care rǎmâne, oricum, principala lor sursǎ de venituri.

Agroturismul constituie o importantă sursă de creştere a veniturilor membrilor comunităţii rurale, iar pentru întregul mediu rural o alternativă de dezvoltare economică şi socială. El este practic determinat de nevoia de a complata veniturile agricole, foarte mici, cu veniturile neagricole, valorificând în acelaşi timp importante resurse naturale, antropice, umane şi introducându-le în circuitul turistic intern şi internaţional.

Agroturismul acţionează asupra mediului rural în mai multe direcţii, toate însă covergente în sensul creşterii nivelului de dezvoltare al spaţiului respectiv:

a) astfel, se acţionează în primul rând asupra dezvoltării economice a localităţii respective, prin creşterea veniturilor populaţiei, care determină modificări în structura cheltuielilor, creşterea importantă a investiţiilor, dezvoltarea şi amenajarea căilor de transport şi comunicaţii, lărgirea activităţii econmice prin apariţia unor noi ramuri complementare activităţii agroturismului.

b) agroturismul acţionează şi asupra factorilor sociali din mediul rural, în primul rând prin restrângerea exodului rural şi prin stabilizarea populaţiei. Acest fenomen se realizează prin oferirea unor posibilităţi decente de trai în acest mediu, prin diversificarea ocupaţională a populaţiei, în special a celei tinere, care este de obicei cea mai vulnerabilă pe piaţa muncii, cea mai afectată de crizele şi recensiunile economice.

c) a treia zonă asupra căreia acţionează agroturismul, influenţând-o pozitiv priveşte factorii civilizaţionali, de educaţie şi cultură. Prin contactul permanent cu categorii sociale culte şi civilizate, prin repetare se imprimă şi asupra populaţiei autohtone norme de civilizaţie şi cultură. În plus, se pot realiza legături de prietenie cu locuitori ai altor meleaguri, ţări, creându-se astfel primii germeni ai unei noi cunoştiinţe, planetare, progresiste. Pe de altă parte şi cealaltă categorie, cea a turiştilor, este influenţată prin cunoaţterea obiceiurilor şi tradiţiilor populare, originale, ale istoriei reale, a vieţii autentice a poporului respectiv. Se poate aprecia, că se creează o imagine favorabilă ţării respective în lume, agroturismul fiind deci cel mai eficient şi mai pacifist ambasador al unei ţări.

d) agroturismul poate acţiona şi asupra sistemului managerial al localităţii respective, asupra factorilor organizatorici locali, mobilizându-i, sporindu-le preocupările pentru amenajarea zonei rurale sub aspectul inflastructurii, obligându-i indirect la găsirea unor surse de acces, de restaurare a unor obiective turistice, de reparare a unor clădiri funcţionale, etc. Rolul factorilor locali este în continuă creştere, lor revenindu-le obligaţia de a analiza situaţia economică şi socială a localităţii rurale, de a realiza programe concrete de dezvoltare econmică şi a pleda şi acţiona pentru îndeplinirea lor.