Piața turistică a Greciei

I.Introducere si elemente de cadru general

1. Introducere

Nume oficial : Republica Elena

Nume oficial scurt: Grecia

Nume local lung: Elliniki Dhimokratia

Nume local scurt: Ellas or Ellada

Forma de guvernare: republica parlamentara

Capitala: Atena

Situarea : in S Europei, in Peninsula Balcanica si o parte din insulele adiacente

Vecini :Albania, Macedonia, Bulgaria, Turcia, M.Egee, M.Mediterana, M.Ionica

Suprafata :

• total: 131,940 km2

• pamant: 130,8002

• apa: 1,1402

Populatia : 10,737,428 loc. (estimat pentru iulie 2009)

Densitatea populatiei : 80,3 loc./km

Sarbatoarea nationala : 25 martie (aniversarea proclamarii independentei–1821)

Limba oficiala : greaca

Moneda : 1 Drahme ( din 2001 - Euro )

PIB : 373.5 mld. $

PIB/loc. : 32,000$

Orase principale: Salonic, Patras, Iraklion, Larissa.

Porturi principale: Eleusis, Pireu, Thessaloniki, Megara, Volos.

Aeroport principal: Atena

Situată în sud-estul Europei, cu iesire la Marea Mediterana, Grecia continentală, una dintre cele mai vizitate ţări de turiştii de pe întregul mapamond, este formată din mai multe regiuni: Grecia centrală, Pelopones, Tesalia(în partea de est-centrală), Epirus( în partea vestică), Macedonia( nord/ nord- vest) şi Tracia( nord- vest). Ea cuprinde 13 provincii care, la randul lor, sunt impărţite in 51 de prefecturi( nomoi).

Peninsula Pelopones este separată de partea continentală prin istmul Corint. Insulele- dintre care cele mai cunoscute prin obiectivele turistice sunt Rhodos, Creta, Corfu, Santorini- ocupă o cincime din partea de uscat a acestei ţări, Grecia avand aproximativ 15 000 km de coastă.

Pe langa aceste regiuni, mai trebuie menţionat şi Muntele Athos (Ayion Oros- Muntele sfant), un stat monastic sub suveranitate grecească.

Pentru o ţară relativ mică ca şi Grecia, având o suprafaţă de aproape 132.000 km patraţi, relieful Greciei se caracterizează prin mari diferenţe regionale. Aproape trei sferturi din teritoriu este muntos, nelocuit sau necultivat.

Istoria Greciei este aceea a unei naţiuni, nu a unui tinut: potrivit grecilor, naţionalitatea înseamnă limbă, religie, stramoşi şi obiceiuri şi, în cea mai mică masură, teritori

2. Elemente de cadru general

2.1.Cadrul natural

Peisajul Greciei continentale este de o frumuseţe salbatică, zona de coastă fiind presarată pe alocuri cu stânci, în interior existând masive muntoase, defilee şi stânci, cu vulturi şi alte păsări de pradă. Diverstatea fantastică a vegetaţiei Greciei este determinată de clima mediteraneeană .Defrişarea pădurilor pentru agricultură şi exploatarea lemnului a creat un mozaic de câmpuri pline de flori şi zone cu arbuşti. Habitatul zonelor cu arbuşti este de două tipuri: machi-ul, cu arbuşti denşi şi aromatici, şi gariga, cu vegetaţie mai joasă şi mai puţin deasă.

Deşi milioane de capre din ţară distrug vegetaţia, una din cele mai romantice privelişti ale Greciei este aceea a turmelor mânate prin grădinile de măslini pline de vestigii istorice, ca în Sparta din Pelopones.

Grecia are o diversitate extraordinară de flori. Aici cresc cel putin 6000 de specii. Bogaţia florală se datorează în parte diversităţii habitatelor, de la zonele umede, câmpiile litorale până la munţii acoperiţi de zapadă. Zonele litorale ale Pelopones-ului sunt poate cele mai bogate în flori salbatice. Una din atracţiile botanice ale Greciei este marea varietate de orhidee sălbatice.Toate au inflorescente cu forme ciudate, uneori colorate.

Clima Greciei continentale variază de la zonele litorale la cele montane. În munţii din vestul Greciei şi din Pelopones ninge abundent iarnă, plouă toamna şi primăvara, iar vara este cald. În Macedonia şi Tracia, ploile sunt mai egal distribuite pe parcursul anului, nordul Mării Egee moderând temperaturile din zonele litorale. In jurul Atenei, temperaturile sunt ridicate vara, iar iarna rareori scad sub zero grade şi plouă mult.

Primavara este un anotimp superb in Grecia. Câmpiile, aride în cea mai mare parte a anului, se acoperă cu un covor verde plin de flori. Dar vremea devine stabilă abia la sfârşitul primăverii, zilele cu ploaie şi vânt fiind frecvente în martie şi aprilie. Zilele calde de la începutul lui iunie sunt pentru greci un semn că pot face baie în mare. Începe sezonul turistic care durează până la sfarşitul lui august; în a doua jumătate a lui iulie găsindu-se cu greu locuri la hotel.

Toamna, până în septembrie, încheie majoritatea sărbătorilor rurale. Marea are temperatura cea mai ridicată, şi, deşi turiştii sunt mai puţini, majoritatea serviciilor incă funcţionează.

Multe sate de munte din Grecia par pustii iarna, locuitorii sezonieri revenind la oraş. La altitudini mari este multă zapadă şi se poate schia; în alte locuri plouă zile în şir.

Atracţia inegalabilă a Greciei continentale constă în multitudinea de vestigii antice situate într-o ambianţă naturală foarte frumoasă. Siturile clasice se află în sud, în jurul Atenei, pe ţărmurile Aticii şi ale Pelopones-ului, iar vestigiile macedonene pot fi văzute în nord-estul temperat. Mănăstiri şi biserici bizantine se găsesc în toată ţara, în special pe insula sfantă a Muntelui Athos.

2.2.Cadrul economic

Economia grecească este una cu orientare spre piaţă şi intervenţie minimă din partea statului. Incepând cu jumătatea anilor ‘90 scena financiară elenă este caracterizată de un nou dinamism. Convergenţa nominală a economiei greceşti cu economiile partenerilor săi din UE a fost decisivă şi bine pusă la punct; însă indicatorii macroeconomici continuă să crească. Creşterea economică înregistrată în Grecia începând cu 1994 a manifestat o accelerere de 3,2 % anual şi depăşeşte rata medie realizată de UE, îmbunătăţindu-şi exponenţial potenţialul de creştere. In 2008, ritmul de dezvoltare al PIB era 2,8 %. Şomajul era în cel de-al treilea trimestru de 8%.