Piata Turistica a Tunisiei

Imagine preview
(8/10 din 3 voturi)

Acest proiect trateaza Piata Turistica a Tunisiei.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 42 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 6 puncte.

Domeniu: Turism

Cuprins

1. Elemente de cadru general
2. Istoria ţării
3. Situaţia economică
3.1. Transporturile
4. Demografia
5. Mediul politic
6. Mediul cultural
7. Mediul natural
8. Resurse turistice antropice
9. Baza tehnico – materială turistică
10. Activitatea turistică a ţării
11. Organizarea activităţii de turism
12. Relaţiile cu România
13. Harta obiectivelor turistice
14. Harta turistică

Extras din document

1. Elemente de cadru general

- Denumirea oficială şi conducătorul ţării

Republica Tunisia (al-Jamhuriya at-Tunisia) este denumirea oficială a ţării, conducătorul său este preşedintele Zine El Abidine Ben Ali, iar prim- ministrul ţării este Mohamed Ghannouchi.

- Forma de guvernământ – republică prezidenţială

- Aşezare geografică

Tunisia este ţara cea mai nordică a Africii, situată între deşertul Sahara şi Marea Mediterană, la 140 km de Sicilia, cea mai mică ţară situată lângă Munţii Atlas, în zona cea mai estică a Maghrebului. Este la jumătatea distanţei dintre Oceanul Atlantic şi valea Nillului. Coodonatele geografice ale ţării sunt între 37° 20’ şi 30° 10’ latitudine nordică şi 7° 30’ si 12° longitudine estică. Lăţimea maximă (nord-sud) 780 km, este între Cap Blanc şi punctul de frontieră Bordj el Khadra, iar pe direcţia est-vest 380 km între insula Djerba şi Nefta. Se învecinează cu Algeria la vest şi cu Libia la sud-est. La nord şi est are deschidere la Marea Mediterană, lungimea coastei fiind de aproximativ 1.300 km. Nord-vestul ţării este mărginit de Tell-Munţii Atlas. Distanţa medie între graniţa vestică şi cea estică este puţin peste 200 de kilometri, suprafaţa totală fiind comparabilă cu cea a Marii Britanii, fără Scoţia. Paralel cu ţărmul mării până la golful Bizerte se află lanţul munţilor Kroumirie cu 700-800 m inălţime, continuat cu dealurile Mogod cu o înălţime de 300-400 m care se termină cu Cap Blanc, un ţărm stâncos la mare. Valea fluviului Medjerda este o regiune agrară roditoare. Munţii mai înalţi din ţară sunt aliniaţi pe direcţia nord-est -Cap Bon, spre sud-vest unde se aflǎ muntele cel mai înalt ( Djebel Chambi, 1.544 m) cu o lungime de 220 km de-a lungul coastei Mării Mediterane, între Hammamet si Skhira, Sousse si Sfax. Acest munte este înconjurat de Sahel (şes) roditor (optim culturii de măslini) răcorit de vântul mediteran . În sudul munţilor se află o zonă de depresiune asemănătoare stepei (Chott el Djerid cu lacuri sărate), această regiune fiind urmată în sud de Sahara. La graniţa cu Libia spre vest este şesul Djeffara limitat de Dahar, un platou calacaros (600 m altitudine) care se continuă spre mare cu un ştrand nisipos.

- Capitala – Tunis încă din anul 1159, iar prin articolele 43 şi 24 din Constituţia din 1959 hotărât ca aceasta să găzduiască instituţiile naţionale, devenind centrul politic şi economic al ţării şi cel mai mare centru industrial al ţării, având o populaţie de circa 2 milioane de locuitori.

- Suprafaţa totală a ţării este de 163.610 kmp, din care uscat 155.360 kmp (25.000 kmp sunt zona sahariană), iar apă 8.250 kmp (adică 5% ).

- Populaţia totală în iulie 2008 era de aproximativ 10.326.600 de locuitori, rata creşterii demografice fiind de 1.18%.

- Densitatea este de 65 loc /kmp

- Populaţia urbană reprezintă 65.6% din totalul populaţiei

- Împărţirea administrativă – Teritoriul este împărţit în 23 de regiuni administrative, conduse de un guvernator. Împărţirea se face astfel :

Guvernorat :cea mai mare diviziune administrativă a teritoriului naţional, fixate prin decretul de la 21 iunie 1956 şi modificată prin legea de la 17 martie 1969;

Delegaţia : principala diviziune teritorială a unui guvernorat;

Sector : cea mai mică diviziune administrativă a teritoriului naţional; autoritatea acesteia este şeful de sector sau Omda , acest sector putând fi urban sau rural;

Comuna : o zonă sau un teritoriu bine delimitat, alcătuit din unul sau mai multe sectoare urbane.

Tabel 1. Împărţirea administrativă a teritoriului tunisian

Guvernorat Număr de comune Număr de sectoare Număr de delegaţii

Situaţia în 31/12/1990 Situaţia în 31/12/2007 Situaţia în 31/12/1990 Situaţia în 31/12/2007 Situaţia în 31/12/1990 Situaţia în 31/12/2007

Tunis 6 8 121 161 14 21

Ariana 11 6 67 48 8 7

Manouba - 9 - 47 - 8

Ben Arous 8 11 46 75 7 12

Nabeul 23 24 90 99 15 16

Zaghouan 5 6 42 48 5 6

Bizerte 13 13 85 102 12 14

Béja 7 8 95 101 8 9

Jendouba 8 8 85 95 6 9

Le Kef 12 12 81 87 10 11

Siliana 10 10 79 86 9 11

Kairouan 12 12 110 114 11 11

Kasserine 10 10 93 106 12 13

Sidi Bouzid 9 10 105 113 11 12

Sousse 14 16 95 104 14 16

Monastir 31 31 70 77 13 13

Mahdia 14 14 94 99 10 11

Sfax 14 16 119 126 13 16

Gafsa 8 8 68 76 10 11

Tozeur 5 5 34 36 5 5

Kébili 5 5 33 42 4 6

Gabès 9 10 68 73 9 10

Médenine 7 7 87 94 8 9

Tataouine 5 5 54 64 6 7

Total 246 264 1821 2073 220 264

Sursa : Institutul Naţional de Statistică

- Sărbătoarea naţională – pe data de 20 martie, însemnând obţinerea independenţei ţării faţă de Franţa în anul 1956.

- Limba oficială – este araba, dar şi franceză este des vorbită, graţie influenţei Protectoratului Francez. În punctele de atracţie turistică şi hoteluri se vorbeşte engleza şi germana.

- Cultele religioase – predomină musulmanii Sunni, există însă şi un procent mic de creştini majoritatea de religie catolică circa 18.000, circa 2000 evrei (mici comunităţi de evrei în Tunis, Djerba şi alte câteva oraşe). Pe insula Djerba trăiesc şi musulmani Kharidjiten.

Moneda naţională – dinarul Tunisian (DT) cu subunitatea millima (poate fi numită şi franc) 1 dinar = 1000 millimi; 1 dinar reprezintă aproximativ 2RON, iar 1 Euro = 1.77 DT. Sunt în circulaţie bancnote de 5, 10, 20, 30 dinari şi monede de 1 dinar, respectiv 500, 100, 20, 10 şi 5 millim. Pe teritoriul ţării se pot schimba fără restricţii valutele convertibile, dar sunt acceptate şi cecurile de călătorie, respectiv cărţile de credit. Introducerea sau scoaterea din ţară a dinarului tunisian este strict interzis, preschimbarea în valută convertibilă la ieşirea din ţară se poate face până la max. 30% din suma preschimbată la intrarea în ţară, dar nu mai mult de 100 de dinari (cu condiţia păstrării documentelor de schimb) şi numai la băncile de pe teritoriul aeroportului.

Fisiere in arhiva (1):

  • Piata Turistica a Tunisiei.doc

Alte informatii

Facultatea de Management Turistic şi Comerţ