Politica turistică a Greciei

Grecia este cunoscuta sub numele oficial de Republica Elena. Grecia est situata in sudul Europei, in Peninsula Balcanica si o parte din insulele adiacente. Are ca vecini: Albania, Macedonia, Bulgaria, Turcia, Marea Egee, Marea Mediteraneana, Marea Ionica. Are o suprafata de 131957 km iar populatia este de 10 964 020. Capitala Greciei este Atena, cu o populatie de 3 192 606. Limba oficala este greaca – limba materna declarata a aproape intregii populatii – care este o limba izolata din familia indo-europeana. Cele doua faze principale, veche si moderna, ale limbii grecesti, prezinta mari deosebiri.

Greaca veche, vorbita in Peninsula Balcanica din mileniul 2 i.Hr. este limba Europeana cu acela mai vechi traditii literare. Dialectul atic a devenit din secolul 4-3 i.Hr. baza limbii comune, in uz pana in secolul 6 d.Hr. Greaca a fost prima limba europeana care a servit ca mijloc de comunicare si de propagare a unei civilizatii de mare prestigiu. Ea a fost limba oficiala in perioada Imperiului Bizantin si a stapanirii turcesti.

Greaca moderna, dezvoltata dupa caderea Constantinopolului, are doua forme, cu deosebiri in gramatica si vocabular : forma „purificata”, mai apropiata de greaca veche si folosita in imprejurari solemne si limba vorbita, populara, adoptata din 1976 ca limba oficiala.

Greaca se scrie incepand din secolul 10-9 i.Hr. cu alfabetul grecesc, adus, conform legendei, de Cadmos, fondatorul Tebei. Are 24 de litere; ortografia este conservatoare (continua sa noteze vechii diftongi), cu unele simplificari – renuntarea la cele doua spirite si care insoteau vocalele initiale, notand prezenta, respectiv absenta unui „h”; se scrie de la stanga la dreapta. Alfabetul grecesc sta, direct sau indirect, la baza alfabetelor etrusc, latin, chirilic.

Din greaca provin foarte multe cuvinte, cum ar fi „pedagog” si elemente de compunere pentru termenii din domeniile stiintei si culturii din limbile europene, ajunse indirect si in limba romana, precum si cuvintele romanesti imprumutate direct din greaca medie (ex.calimara).

In Grecia se vorbesc si turca, albaneza, dialectele aroman si meglenoroman ale limbii romane. Greaca este limba oficiala in Cipru si este vorbita si de cele peste 5 milioane de greci care traiesc in SUA, Germania.

Moneda este euro, incepand cu anul 2001. Orasele principale sunt : Salonic, Patras, Iraklion si Larissa, principalele porturi sunt : Eleusis, Piure, Thessaloniki, Valos iar principalul aeroport este cel din Atena.

Grecia este impartita in 13 diviziuni administrative numite divizii (raioane). Urmatorul nivel al diviziunilor administrative este Prefectura (Nomos). In total sunt 51 de prefecturi si o divizie teritoriala autoreglementata (Agio Oros – muntele Athos). Comunitatile locale sunt numite fie orase (Dimos), fie comunitati (Kinotita), in total fiind 900 orase si 133 comunitati. Diviziile sunt : estul Macedoniei si Thrace, centrul si vestul Macedoniei, Epirus, Thessaly, vestul Greciei, insulele din mare Ionica, centrul Greciei, Attica, insulele din nordul si sudul marii Egee, Creta.

Grecia – oras contemporan

O mare portiune din activitatea greceasca industriala este concentrata in Atena. Exista fabrici de textile, bauturi alcoolice, sapun, faina, chimice, produse de hartie, piele si ceramica.turismul este de asemena important pentru economie.

In centrul orasului modern este Constitution Square, in apropiere este cladirea Parlamentului si cateva muzee. Printre institutiile de educatie inalta ale orasului sunt si Universitatea Nationala Capodistrian din Atena (1837), Universitatea Nationala de Tehnica din Atena (1836) si scolile de arta, afaceri si agricultura.

Deasupra Atenei, pe colina Acropole, vegheaza ruinele civilizatiei antice grecesti. Cel mai mare templu, Parthenon, a fost construit in onoarea zeitei patroane a orasului, Atena. In ciuda deteriorarilor provocate de intemperiile naturii si a distrugerilor umane, templul a rezistat in timp pana in zilele noastre. Desi este opera unui simpozion artistic si, desi nu stim care este contributia concreta a mainilor lui Fidias, Parthenonul este mai mult decat o realitate arhitectonica, este o realizare de un ordin care depaseste speciile artei si care totusi persista sa se identifice cu zestrea spirituala pe care nu putem sa i-o atribuim decat lui Fidias. Parthenonul este ideea unei forme care se numeste Fidias. Planul templului grecesc se defineste dupa felul in care coloanele sunt dispuse fata de o incapere centrala in care se afla imaginea de cult. Parthenonul reprezinta tipul cel mai echilibrat al evolutiei templelor. Numara 8 coloane pe fatada care incadreaza templul, margineste o incinta cu friza ionica iar constructia este un exemplu in privinta coeziunii acestor moduri de a exprima unitatea. Ionicul are coloana mai verticalizata, capitelul mai bogat arcuit si profilurile mai jucate. Distinctia insa de exprima mai clar prin felul in care ionicul umplea registrul frizei cu o panda continua de sculpturi fata de banda dorica. Astfel, Parthenonul se infatisa in afara cu metopole sculptate, iar pe dinauntru cu friza continua a reliefului ionic, care inconjoara incaperea in care se afla statuia Atenei Parthenos. Pe reliefurile statuii apare lupta zeilor cu gigantii, lupta lapitilor cu centaurii si lupta atenilor cu amazoanele. Friza Parthenonului infatiseaza procesiunea intregii cetati, a tuturor varstelor si oamenilor cetatii care participa fara distinctii de rang la sacra solemnitate.

Friza descrie doua cortegii care se intalnesc ambele pe latura de rasarit acolo unde troneaza zeii. Pe latura de apus calaretii sunt alaturi de caii lor si cortegiul este incipient, abia se formeaza. Pe latura nordica, asa zisa cavalcada, este in plin mers. In sud, procesiunea fecioarelor asculta de o gradatie monumentala. Zeii sunt izolati in asa fel pe latura de rasarit incat muritorii sa nu fie constienti de prezenta lor, adica sa nu para ca zeii isi exercita oficial autoritatea si ca impun tinuta de reculegere a sarbatorii.