Potențialul natural și antropic al Brașovului și valorificarea lui în turism

Argument

Lucrarea de faţă are ca obiectiv pe lângă descrierea Braşovului din punct de vedere cultural, istoric şi turistic, evidenţierea unicităţii acestiu oraş care datorită bogăţiei sale cultural – istorice, şi-a câştigat un loc binemeritat între cele mai reprezentative oraşe ale tării noastre.

Prezenta lucrare nu se vrea una amplă şi exhaustivă, lăsând loc atât altor puncte de vedere cât şi unor eventuale completări.

Capitolul 1.

Cadrul Geografic

1.1. Aşezare

“Acolo unde-şi dau întâlnire, prin ceea ce au mai reprezentativ, cele două puternice catene carpatice – Carpaţii Orientali şi Carpaţii Meridionali cu cea de-a treia unitate majoră de relief , depresiunea deluroasă a Transilvaniei, se consider pe drept cuvânt, ca fiind partea centrală a tării noastre, aici, pe vii contraste de relief, în decursul timpurilor geologice, s-a individualizat un cadru natural variat, apărând totuşi ca o evidentă unitate a diversităţii, în care se întrepătrund ecouri străuitoare ale diferitelor moment din istorie social, cu active rezonanţe ale realizărilor prezentului.” ( M.Iancu, 1971)

Situat în partea central – estică a tării, în interiorul arcului carpatic, la întâlnirea Carpaţilor Orientali cu Carpaţii Meridionali (care, în mare, fac parte din teritoriul judeţului), judeţul Braşov cuprinde întreaga depresiune a Bârsei, o parte din Depresiunea Făgăraşului, iar la Nord, Nord- Est, Munţii Perşani şi depresiunea cuprinsă între cursul mijlociu al Oltului şi Târnave ( Podişul Hârtibaciu ).

La Est, se mărgineşte cu judeţul Covasna de care, în mare măsură este delimitat prin cursul Oltului. În Sud – Est, se învecinează cu judeţul Buzău, despărţit de acesta prin munţii Întorsura Buzăului. În Sud, cumpăna de ape a Munţilor Ciucaş, Piatra Mare, Bucegi, Piatra Craiului şi o parte a masivului Făgăraş, îl desparte de judeţele Prahova, Dămboviţa, şi Argeş. La Vest, se învecinează cu judeţul Sibiu, iar în Nord cu judeţele Mureş şi Harghita .

1.2. Relieful

Teritoriul judeţului Braşov se suprapune pe două mari unităţi morfostructurale : Carpaţii şi Podişul Transilvaniei. Unităţile montane, cu înălţime de peste 750 m, ocupă 40 % din suprafaţa judeţului, restul fiind reprezentat de o parte a Podişului Transilvaniei şi de Depresiunea Braşovului. În Munţii Făgăraşului, ce domină cu înălţimi între 1600 şi 2000 m Podişul Transilvaniei regăsim cele mai înalte vârfuri din cuprinsul judeţului : Viştea Mare(2527 m) şi Urlea (2073 m). Culmile netezite, cu înălţime între 1800 şi 2000 m ( frecvente la est de Ludişoru), contrastează cu relieful creat de gheţari (văile, circurile şi lacurile glaciare de la Podragu şi Urlea). Munţii Perşani au altitudini care depăşesc rar 1000 m (Măgura Codlei – 1292 m, Cetăţii – 1104, Dugău – 1002 m). În cadrul lor se pot individualiza : Perşanii Sudici, între valea Bârsa Grosetului şi pasul Perşani, Perşanii Centrali până la defileul Oltului de la Racoş şi Perşanii Nordice (parţial pe teritoriul judeţului). Masivul Piatra Craiului este format dintr-o creastă structural calcaroasă, cu numeroase tancuri, turnuri şi vârfuri ascuţite ( Vf. La Om 2238m), cu brâie, poliţe structural şi abrupturi însoţite de grohotişuri. Culoarul Branului apare ca o zonă depresionară ale cărei altitudini se manţin la 100 – 1200 m.

Culmile netede, cu aspect de platou, contrastează cu măgurile, abrupturile şi cheile generale de prezenţa calcarelor. Munţii Bucegi aparţin judeţului Braşov doar prin flancul nord – vestic. Acesta este constituit dintr-o serie de culmi abrupte (Bucşoiu, Ţigăneşti, Scara, Gaura, Strunga) ce se ramifică din Vf. Omu (2505 m), între care apar văi şi circuri glaciare (Mălăieşti, Ţigăneşti, Gaura).

Munţii din Sud-Est-ul judeţului Braşov sunt reprezentaţi prin masivele Siriu, Ciucaş, Grohotis, Baiu şi Clăbucetele Întorsurii. Altitudinile lor se menţin la 1500-1600 m, fiind depăşite numai de câteva vârfuri din Munţii Ciucaş (Ciucaş 1954 m). Relieful de culmi domoale contrastează cu versanţi abrupţi ai văilor sau cu formele de eroziune diferenţială dezvoltate pe conglomerate, gresii şi calcare: Sfinxul Bratocei, Ţigăile. Depresiunea Braşov se extinde în judeţul Braşov numai prin jumătatea sa de Sud-Vest, Şesul Bârsei, cu ramificaţiile sale de golfuri sau culoare depresionare( Zărneşti – Râşnov, Vlădeni şi Măieruş ) şi are aspectul unei întinse câmpii aluvionare joase cu altitudini de 500 – 600 m, bine închise de înălţimile munţilor înconjurători. Podişul Târnavelor, ce ocupă jumătatea nordică a judeţului, se detaşează ca un ansamblul de dealuri cu înălţime de 600 – 700 m. Între culmile deluroase, în majoritatea lor împădurite, se găsesc văi largi, cu versanţi afectaţi de torenţi şi alunecări de teren. La contactul cu muntele se dezvoltă un aliniament depresionar aproape continuu : Depresiunea Homoroadelor, cu relief colnar şi largi bazinete de vale, Culoarul Hoghiz – Veneţia cu relief de luncă şi terase şi Depresiunea Făgăraşului – o câmpie aluvio –proluvială etajată, mult extinsă pe stânga Oltului .