Potențialul Turistic al Munților Vlădeasa

INTRODUCERE

În această perioadă de tranziţie a evoluţiei sale istorice România îşi caută drumul prin care energiile şi dezideratele poporului său să se izbăvească fructuos. Schimbând întregul mers al devenirii sale economice şi sociale, prin renunţarea voită sau nevoită, cum ar fi industrializarea, mineritul, ţara noastră trebuie să găsească alternative ale dezvoltării fără de care progresul nu este posibil. Una dintre alternative rămâne, în ciuda superficialităţii şi dezinteresului cu care este privit adesea, turismul.

Turismul s-a afirmat ca o ramură economică de mare eficienţă, în majoritatea ţărilor cunoscute prin oferta lor în acest domeniu, la umbra altor ramuri, îndeosebi a agriculturii, transportului sau industriei.

Dezvoltarea turismului în ultima perioadă de timp ridică o serie de probleme de ordin economic, social şi probleme ecologice. Acestea se reflectă la dezvoltarea fondului turistic, la îmbunătăţirea structurilor de primire, de păstrare a echilibrului ecologic şi a calităţii resurselor turistice.

În dezvoltarea şi amenajarea unei regiuni se porneşte de la studii de detalii şi se încheie cu exploatarea turistică. Dotarea şi amenajarea unei zone turistice urmăreşte punerea în valoare a unui teritoriu, a resurselor sale în vederea exploatării lor în mod raţional.

Problema care se pune astăzi în România nu este de a dezvolta un turism clasic, de a urma, pas cu pas, etapele parcurse deja de marile puteri ale domeniului respectiv în afirmarea infrastructurii sau recreativ-curative. Acest efort ne-ar cere ani mulţi şi am fi mereu în urma altora. Problema este de a ataca la vârf, acolo unde se îndreaptă preferinţele actuale ale cererii. Astfel vom conta într-o competiţie care a devenit din ce în ce mai acerbă,pe piaţa turistică europeană sau mondială.

În contextul acestei idei se înscrie şi lucrarea de faţă care urmăreşte analiza potenţialului fiecărui element geografic din Munţii Vlădeasa în vederea utilizării şi organizării spaţiului în scop turistic.

Aceşti munţi mi-a dat atâtea bucurii şi satisfacţii, încât am considerat că este de datoria mea să împărtăşesc şi altora cele aflate şi descoperite şi să le uşurez paşii pentru a se bucura în aceeaşi măsură de frumuseţile acestor locuri.

ISTORIC AL CERCETĂRILOR GEOGRAFICE

În anul 1853, A. Schimild, geograful austriac care se pare că a fost primul om de ştiinţă ce a pătruns în Munţii Bihor-Vlădeasa, dar nu a cunoscut nici el cele trei obiective majore (Cetăţile Ponorului, Cheile Galbenei şi Cetatea Rădesei), în schimb a dat o altă descriere carstului. Apoi la începutul secolului XX, un ardelean, Iuliu Czaran, şi-a închinat întreaga activitate şi avere explorării şi amenajării turistice a acestor munţi. Pretenţioasa lui activitate nu a avut însă răsunetul meritat, şi notele lui turistice, apărute ici-acolo în reviste locale, precum şi în micul ghid turistic apărut la Beiuş în 1903, epuizat repede, a mobilizat doar turişti din preajma munţilor, din Oradea şi Cluj.

Dacă meritele lui Czaran în cea ce priveşte exploatarea şi amenajarea unor obiective turistice sunt în afara oricărei discuţii, activitatea sa a avut şi unele aspecte negative. Astfel el a încercat să dea obiectivelor turistice o serie de denumiri fanteziste, inspirate din mitologie, biblie şi coran ignorând frumoasa toponime locală românească. Pentru Czaran cascada Bohodeiului a devenit ,,cascada Phaeton”, izvoarele Someşului Cald au fost denumite ,,Bazarul Someşului”, Cetatea Rădesei este ,,Leviathanopolis” etc., denumiri total străine localnicilor şi care mai încurcă şi astăzi pe turişti.

Între cele două războaie mondiale frumuseţile Munţilor Vlădeasa încep să fie cunoscute datorită cercetărilor ştiinţifice, mai precis speologice, întreţinute de marele savant Emil Racoviţă şi colaboratorii săi. Aşa se face că munţii Vlădeasa şi în această perioadă să aproape numai de turiştii ardeleni de pe la poalele lor. Aceasta doar cu câteva excepţii, printre care cea mai faimoasă staţiunea Stâna de Vale, înfiinţată în 1883 prin construirea unor case de adăpost, dar ea a cunoscut o mai mare dezvoltare de-abia în 1932, când începe să se ridice aici hoteluri şi vile.

Paralel cu exploatările speologici efectuate de E. Racoviţă şi mai târziu de studenţii săi de la Institutul de Speologie din Cluj, au fost întreprinse cercetări geologice, ridicând prima hartă geologică a Munţilor Bihor- Vlădeasa (1952-1959) .