Potențialul turistic - Munții Bucegi

Introducere

”În România, resursele turistice naturale se grupează în jurul principalelor forme de relief.Relieful se detaşează prin peisajele deosebite, prin posibilitatea practicării sporturilor de iarnă, drumeţiei si alpinismului, prin bogatul peisaj speologic, prin existenta cheiurilor si defileuriloe,etc.”

Consider că România dispune de un potenţial turistic de o mare complexitate şi valoare turistică, recunoscute pe plan mondial. Poziţia geografica şi resursele naturale îi confera ţarii noastre potenţialul turistic.

Prezenta lucrare acordă toată atenţia studierii potenţialului turistic din zona munţilor Bucegi.

Cap. 1. Prezentarea zonei turistice

1.1. Cadrul natural

M-ţii Bucegi, situaţi în cea mai mare parte pe teritoriul judeţului Prahova, reprezintã una dintre regiunile de mare atracţie turisticã din România; altitudinile depaşind frecvent 2000 m: Vf.Omu 2505 m; Vf.Costila 2498 m, Vf.Caraiman 2326 m. Masivul Bucegi a fost declarat parc naţional, incluzând mai multe rezervaţii naturale complexe.

Masivul Ciucaş (1954 m – Vf.Ciucaş) reprezintã una dintre cele mai interesante şi complexe regiuni montane din Carpaţii Româneşti. Valea Prahovei , ce îşi are punctul de origine sub Piatra Mare, separă M-ţii Bucegi de M-ţii Garbovei, formând între Predeal (jud. Brasov) si Câmpina (jud. Prahova), unul dintre cele mai impresionante defilee din România, lucru accentuat de abruptul stâncos al Bucegilor, cu o diferenţa de nivel faţa de Valea Prahovei, de peste 1000 m. De-a lungul Văii Prahovei s-au dezvoltat staţiuni pitoreşti: Predeal, Azuga, Buşteni, Poiana Ţapului, Sinaia. M-ţii Fagaraş au crestele semeţe acoperite de zăpadă 8-9 luni pe an; în cuprinsul acestor munţi întalnindu-se cea mai mare altitudine din România: Vf. Moldoveanu, 2544 m.

Dintre numeroasele vârfuri ce domină peisajul, se remarcã: Vânturisul (1942 m.), Vârfu cu Dor (2030 m.), Furnica (2103 m.), Piatra Arsă (2044 m.), Jepii Mari (2071 m.), Jepii Mici (2173 m.). Unele stânci, precum Mecetul Turcesc, Sfânta Ana, Piatra Arsă, sunt blocuri imense de calcar, apărute sub aceastã formã datoritã eroziunii. Alte stânci au forme ciudate şi înalţimi între 5-15 m., cum sunt: Babele, Sfinxul, Masa Ciobanului ş.a Unul dintre cele mai atrăgătoare sectoare este cel de la Cascada Ialomiţei, prag de rocă ce face trecerea de la circul glaciar la valea glaciară. În drumul ei către câmpie, Ialomiţa a secţionat treptat barele de calcar ce i-au stat în cale, creându-şi unele din cele mai spectaculoase chei din Carpaţii Meridionali.