Prezentare stațiuni Lacul Roșu

Capitolul 1

TURISMUL FENOMEN - ECONOMIC SI SOCIAL

1.1. Coordonatele istorice – aparitia turismului ca fenomen

Drumul strabatut de omenire pe calea progresului a fost intotdeauna sprijinit, dar, de cele mai multe ori, devansat de victoriile obtinute in cucerirea spatiului. Exploratorii, comerciantii, oamenii de stiinta si cultura care au deschis calea spre cunoastere, au transmis contemporanilor lor posibilitatea si dorinta impinsa pana la necesitatea de a calatori.

In comuna primitive nu existau calatoriile turistice, dar se poate discuta despre aparitia calatoriei din necesitati materiale, oamenii cautau la distanta ceea ce nu puteau gasi in jurul locului unde locuiau.

Calatoria a inceput odata cu practicarea razboaielor a schimburilor care au impins oamenii dincolo de sfera de inflenta a grupului social din care faceau parte. Aceste calatorii au trezit dorinta de deplasare si curiozitatea oamenilor de a cunoaste ceea ce se afla dincolo de raza lor vizuala.

Astfel putem spune ca in antichitate apare calatoria turistica.

In traficul de calatorii dintre statele grecesti au fost antrenate mase relative importante de oameni pentru vizitarea: locurilor sfinte, bailor curative, jocurilor festive organizate la perioade regulate.

In Roma Antica majoritatea calatoriilor aveau scopuri comerciale, culturale si militare, circulatia spre baile curative era deosebit de vie. Dezvoltarea calatoriilor a fost sprijinita de constructia de drumuri si de tehnica comunicatiilor relative dezvoltate si de aparitia primelor unitati de cazare.

In Evul Mediu calatoreau mai ales comerciantii, ambasadorii si preotii si, in scopuri religioase, pelerine care vizitau locurilor sfinte; un numar important era format din oamenii de stiinta, artisti, calfe si studenti care se indreptau spre universitati si centrele culturale. Intelectualii saraci, actorii, muzicantii, cantaretii, scamatorii, evocatorii de spirite, alchimistii, studentii, calugarii reunite in grupuri pestrite, prigoniti de lege si de biserica, calatoreau pe drumurile ce legau orasele Europei Centrale si Occidentale.

In aceasta perioada se dezvolta transporturile pe apa.

In perioada marilor descoperiri geografice se descopera drumul spre Indii si America, noi orizonturi de cunoastere, ceea ce impulsioneaza accentuarea diviziunii internationale a muncii si determina dezvoltarea comertului intern si international.

Tot mai multe produse se transforma in marfa; ceea ce determina cresterea circulatiei banilor si transformarea economiei naturale in economie de piata. Are loc reforma religioasa care, in domeniul circulatiei de calatori, se manifesta prin aparitia predicatorilor, a misionarilor, care calatoreau la distante mari, pentru propaganda religioasa, profesori si studenti care studiau in strainatate.

Odata cu sfarsitul razboaielor napoliene are loc transformarea circulatiei de calatori in turism in turism propriu-zis. Inventarea motorului cu aburi si aplicarea sa la trenuri si vapoare au dat un puternic avant dezvoltarii turismului.

In tarile in care circulatia turistica era libera, a aparut o noua ramura industriala si anume industria hoteliera, precum si noi activitati cum ar fi editarea ghidurilor, meserie de ghid, restaurator, crupier.

In a doua jumatate a secolului al XIX- lea circulatia turistica internationala ramane dominata de turistii englezi; “nu se poate inchipui un lamai Italian sa nu aiba sub el o englezoaica care se mira” (Heine)

Constrirea retelei mondiale de cai ferate determina mutatii importante in circulatia turistica, perfectionarea tehnica a vapoarelor stimuleaza calatoriile transcontinentale. Reteaua unitatilor

de cazare s-a extins, au aparut noi hanuri, hoteluri destinate calatoriilor in tranzit, hotelurile de lux in marile orase si hoteluri, in statiunile balneare si climaterice.

Sportul prezinta un alt factor stimulator al circulatiei turistice internationale (alpinismul, schiul, ciclismul).

In secolul XIX incepe constientizarea importantei turismului in cadrul economiei nationale (apar societati pentru infrumusetarea oraselor in scopuri turistice; se inflenteaza corporatii de initiative pentru coordonarea turismului).

Incepe sa se contureze specializarea internationala in domeniul turismului, devenind o activitate generatoare de incasari ridicate.

In secolul XX mai exact in anul 1914 se infiinteaza primul Oficiu National de Turism in Franta. Se include automobilul si avionul printre mijloacele de transport care prezinta o revolutie atat in domeniul transporturilor, cat si in domeniul turismului.

Dupa primul razboi mondial oferta turistica s-a restructurat, a devenit mai larga si mai diferantiata, cererea turistica a crescut prin includerea unor noi motivatii de calatorie si a unor noi mase de calatori, noi obiceiuri de calatorie, multiplicandu-se si destinatiile turistice iar noi tari devin destinatii turistice: Romania, Cehoslovacia, Iugoslavia, Ungaria, Polonia si Bulgaria.

Turismul este considerat tot mai mult un remediu pentru iesirea din impasul economic (turismul reprezinta o sursa de valuta – prin intrarea turistilor straini; prin practicarea regimului vizelor – se da prioritate turistilor cu venituri mari; corelarea exporturilor de xeporturi cu importul de turisti.

Se creaza organe specializate pentru dezvoltarea turismului, sprijinite si coordinate de catrea stat.

Ritmurile de crestere a turismului s-au intensificat dupa anul 1950, ca urmare a eliminarii treptate a restrictiilor vamale si valutare si a progresului tehnic (mai ales in domeniul transporturilor), ceea ce a dus la intensificarea calatoriilor pe plan intern cat si pe plan international.

De la aparitie, turismul a avut o evlutie relative lenta, dar, dupa cel de-al doilea razboi mondial (incepand cu anii ’60) a cunoscut o expansiune deosebita, aceasta si datorita transformarilor majore in economia mondiala.

In anul 1975 se infiinteaza Organiztia Mondiala a Turismului.