Prezentarea unei zone turistice - Maramureș

Dupa prabusirea regimului comunist, în 1989, interesul pentru piata turistica româneasca a cunoscut o oarecare crestere, dar pentru o scurta perioada de timp. Privatizarea unitatilor economice si restructurarea industriei românesti, decolectivizarea defectuoasa si împroprietarirea taranimii, corelate cu o politica incoerenta, contradictorie si o legislatie deficitara, au declansat o serie de fenomene sociale, demografice si economice negative, concretizate prin cresterea somajului, scaderea nivelului de trai, saracirea populatiei la cote alarmante. Aceasta stare de fapt este reflectata si de evolutia fenomenului turistic românesc, stiut fiind ca exista o legatura indisolubila între acesta si bunastarea populatiei.

Fenomenul turistic este un proces dinamic, datorita tendintelor de expansiune/regresie, de intensificare/atenuare ritmica pe care acesta le are de-a lungul traseului sau evolutiv, care în plan general nu afecteaza capacitatea de dezvoltare continua a unei regiuni cu potential turistic si care prin natura lor genereaza schimbari si transformari de bunuri si valori individuale si, nu în ultimul rând, de modele culturale. Potentialul turistic, reprezentat de resursele atractive si infrastructura, este factorul static al fenomenului analizat, motivând existenta acestuia. Elementul dinamic al procesului este asigurat de turist care valorifica însusirile calitative ale resurselor si apeleaza la serviciile infrastructurii.

Mediul geografic este substratul si generatorul fenomenului turistic care grupeaza într-un ansamblu unitar toate elementele care contribuie la desfasurarea activitatilor turistice, de la substratul geologic pâna la factorul uman. Diversitatea componentelor mediului fizico-geografic din România justifica existenta unui potential turistic natural deosebit de variat si complex, reprezentând principalul factor al dezvoltarii turistice în România. Importanta acestuia din punct de vedere turistic este reflectata de urmatoarele caracteristici: este resursa turistica de vârf; fundal pentru desfasurarea unor activitati turistice motivate de alte atractii (antropice în primul rând); suport material al tuturor activitatilor turistice.

Elementele componente ale mediului geografic, ca atractii si resurse turistice potentiale, sunt localizate în principal în aria montana, pe litoralul Marii Negre si în Delta Dunarii, urmate de regiunile de dealuri, podisuri si câmpii. Diversitatea peisajului este generata de structura geologica si de formele de relief, de alternanta culmilor montane si deluroase cu depresiunile si culoarele de vale, de diferentierile altitudinale, etc., ce atrag dupa sine varietatea vegetatiei si faunei, care-i sporesc atractivitatea.

Spatiul montan ofera cel mai variat si mai important potential turistic, prezentând interes prin valoarea sa peisagistica. Configuratia reliefului, altitudinile moderate, depresiunile intramontane, vaile transversale, pasurile si trecatorile asigura circulatia în întregul edificiu carpatic.

Reteaua hidrografica are, de asemenea, un rol important în stimularea si dezvoltarea activitatilor turistice, impunându-se din acest punct de vedere prin toate formele de stocare a apei (apele subterane, apele de suprafata).

România poseda un potential balnear deosebit de valoros, principalii factori naturali de cura fiind apele minerale si termale, namolurile si gazele terapeutice (mofete), bioclimatul, la care se adauga, lacurile raspândite pe întreg cuprinsul tarii.

Clima are un rol hotarâtor în etajarea peisajului geografic si implicit în generarea anumitor atractii turistice. Pe de alta parte, climatul influenteaza dirijarea sezoniera a formelor de turism prezentând un interes considerabil pentru turism prin indicii bioclimatici care dau ambianta necesara desfasurarii turismului (confort termic, stres climatic, cutanat si pulmonar), bioclimatul cu valori terapeutice, stratul de zapada si anumite valori termice indispensabile practicarii sporturilor de iarna.