Prezentarea Zonei Turistice Galati-Braila

CAP. I: NOTIUNI GENERALE PRIVIND AMENAJAREA TURISTICA A TERITORIULUI

1.1. Conceptul de amenajare turistica a unei zone

Vitalitatea unui spaţiu geografic se bazează pe arta şi ştiinţa de amenajare a acestuia.

Turismul nu este numai un fenomen economic şi social, ci în acelaşi timp, un fenomen "spaţial", spaţiul fiind o componentă a teritoriului naţional al unei ţări.

Elementele bazei tehnico-materiale ale turismului nu pot fi cercetate izolat, nu pot fi desprinse din cadrul teritorial complex în care se află, ci numai în strânsă concordanţă cu potenţialul fiecărei zone (baza de materii prime, căi de comunicaţii, surse de apă şi energie, vestigii culturale şi altele), spaţiul amenajat presupunând un ansamblu de intercondiţionare cu mediul.

Rezultă deci o strânsă legătură între amenajarea zonelor turistice şi amenajarea de ansamblu a teritoriului. Principiile de bază legate de sistematizarea teritorială şi a localităţilor formează cadrul general în care se va realiza şi procesul de amenajare a zonelor turistice.

Omul simte nevoia de evadare într-un spaţiu de odihnă şi recreere, nevoie care impune măsuri deosebite de amenajare a teritoriului.

Amenajarea turistică a teritoriului face parte din noţiune mult mai largă de utilizare şi administrare a spaţiului în vederea asigurării condiţiilor necesare pentru desfăşurarea în bune condiţii a tuturor activităţilor umane.

Desfăşurarea activităţilor turistice indiferent de forma lor, presupune stabilirea unor legături intre turist şi zonele pe care le vizitează, în care este prezent temporar. Aceste legături au un conţinut complex întrucât teritoriul prin potenţialul sau natural reprezintă motivul pentru care turistul se deplasează şi se serveşte ca suport material fizic pentru amenajările destinate satisfacerii nevoilor sale.

De-a lungul anilor s-au conturat mai multe puncte de vedere cu privire la amenajarea teritoriului. Pornind de la opinia profesorului F.Prikril în articolul ,,Methode de travail du plan d’amenagement du teritoire d’un region de tourisme’’ din ,, Revue de tourisme’’ nr. 2/1967, în care considera ca amenajarea teritoriului reprezintă ,, un efort de dezvoltare planificata aplicata la diferite sectoare ale economiei naţionale în vederea realizării unei soluţii optime pentru dezvoltarea coordonata a unei zona , intr-un ansamblu complex’’.

Amenajarea turistică este o formă particulară a planificării teritoriale, ce trebuie analizată din punct de vedere fizic, economic şi social.

Ea este definită ca un proces dinamic, complex, de organizare ştiinţifică a spaţiului turistic, luând în considerare relaţiile dintre mediu şi colectivităţile umane, precum şi toţi factorii care influenţează aceste relaţii. Teoria amenajării turistice a cunoscut o evoluţie permanenta, contribuţii mari au adus reprezentanţii scolii franceze (intre care amintim pe J.R. Boudeville, P. Defert, R. Lanquare, G. Cazes), dar şi teoreticieni sau experţi în domeniul turismului din Austria şi Elvetia(Fr.Geigat, H. Todt).

Amenajarea turismului are drept fundament necesitatea adaptării teritoriului la problemele ridicate de dezvoltarea economico-socială şi se constituie dintr-un inventar de tehnici pentru localizarea activităţii şi pentru reglementarea utilizării spaţiului.

Conceptul de spaţiu amenajat conţine ideea de adaptare reciproca intr-un teritoriu şi nevoile rezultate din activităţile economico-sociale desfăşurate în limitele teritoriului respective, definindu-se ca produs al „interacţiunii intre activităţi şi spaţiu’’.

Pornind de la premisa că "orientarea geografică a activităţilor" reprezintă acţiunea fundamentală a amenajării teritoriului, conţinutul şi aria problematică a acestei ştiinţe au evoluat în strânsă conexiune cu tendinţa de concentrare a activităţilor în arii bine definite precum şi cu nevoia corectării acestor concentrări şi a efectelor lor negative.

În consecinţă, actuala dezvoltare economică şi socială pune cu totul mai multă acuitate necesitatea unei politici de amenajare a teritoriului care să ia în calcul "informaţiile asupra spaţiului regional şi cele de comportament al firmelor".

În acelaşi timp se evidenţiază faptul că amenajarea teritoriului priveşte implantarea infrastructurii şi echipamentelor deopotrivă în industrie, agricultură, servicii etc., reclamând o abordare globală, unitară a problemelor teritoriale. În aceste condiţii, amenajarea teritoriului poate fi definită ca un proces de "punere în valoare a resurselor regionale, de îmbunăţătire a cadrului de viaţă şi condiţiilor de existenţă ale locuitorilor, totul prin atenuarea disparităţilor regionale ale dezvoltării economice şi sociale, printr-o organizare prospectivă a spaţiului, reaşezată pe o orientare voluntară şi concentrată a echipamentelor şi activităţilor".

De asemenea, interferenţa deciziilor de amenajare a teritoriului la nivel naţional şi internaţional, restricţiile de mediu exterior - atât geografic cât şi economic - determină, în politica de amenajare a teritoriului, şi raportarea la contextul internaţional.

Aceste elemente subliniază complexitatea activităţii de amenajare a teritoriului, multitudinea planurilor de decizie în acest domeniu şi, corespunzător, varietatea tipologică a acţiunilor, implicaţiile asupra dezvoltării economico-sociale de ansamblu.