Principalele destinații turistice ale lumii după încasările din turismul internațional

Introducere

Etimologic, cuvântul "turism" provine din termenul englez "tour" (călătorie), sau "to tour", "to make a tour" (a calatori, a face o calătorie), termen creat în Anglia, în jurul anilor 1700, pentru a desemna acţiunea de voiaj în Europa - în general şi în Franta - în special. La rândul său, acest termen englez deriva din cuvântul francez "tour" (calătorie, plimbare, mişcare), fiind preluat de majoritatea limbilor europene cu sensul de călătorie de agrement. Prin turism se înţelege: în primul rând, ansamblul de activităţi prin care omul îţi petrece timpul liber călătorind în altă localitate sau ţară, pentru a vizita oameni şi locuri, monumente şi muzee, pentru a-şi îmbogăţi cunostinţele generale, pentru a se distra şi a face sport, pentru odihnă sau tratament; în al doilea rând, industria creată pentru satisfacerea tuturor bunurilor şi serviciilor solicitate de turişti la locul de destinaţie, la un înalt nivel calitativ şi în condiţiile protecţiei şi conservării resurselor turistice, în special, şi a mediului înconjurator, în general.

Luând în considerare rapidă schimbare pe care a suferit-o mediul economico-social în care se desfasoară turismul în perioada de la ultima Conferinţa Internaţionala a ONU privind turismul (Roma 1963), Conferinţa Internaţională asupra turismului şi statisticii turismului de la Ottawa din iunie 1991 a recomandat noi definiri ale conceptelor de baza în turism:

"Turismul se referă la activităţile unei persoane care calătoreşte în afara mediului său obişnuit, pentru mai puţin de o perioadă specificată de timp şi al cărei scop principal de calatorie este altul decât exercitarea unei activităţi remunerate la locul de vizitare."

Organizația Mondială a Turismului ( O.M.T. ) definește turiștii ca fiind persoanele ce „călătoresc sau locuiesc în locuri din afara zonei lor de reședință permanentă pentru o durată de minimum douăzeci și patru (24) de ore dar nu mai lungă de un an consecutiv, în scop de recreere, afaceri sau altele nelegate de exercitarea unei activități remunerate în localitatea vizatată.” Turismul a devenit o activitate de recreere globală populară. Turismul este ramura economică cea mai puternică pe plan mondial. În 2004 s-au obținut în acest sector, conform Organizației Mondiale a Turismului, circa 623 miliarde de U.S. $. În 2008, s-au consemnat peste 922 milioane de sosiri la nivel internațional, cu o creștere de 1,9% față de anul 2007. Încasările internaționale din turism au crescut în 2008 la 944 bilioane US$ (642 bilioane euro), ceea ce corespunde la o creștere în termeni reali de 1,8%. Cu aproximativ 100 milioane de angajați la nivel mondial, turismul se evidențiază și ca cel mai important angajator. Călătoriile transfrontaliere se ridică la un procent de 25 până la 30 din comerțul mondial în domeniul serviciilor.

Ca rezultat al recesiunii ce a afectat economia mondială după anul 2000, cererea turistică internațională a suferit o puternică încetinire începând cu iunie 2008, ce s-a manifestat printr-o scădere a creșterii sosirilor pe plan mondial cu 2% în timpul lunilor de vară boreală. Acest trend negativ s-a intensificat în anul 2009, în unele țări exagerat de mult datorită virusului H1N1, și a dus la un declin mondial de 4% în 2009 cu 880 milioane de sosiri la nivel internațional, și o cădere estimată a încasărilor din turism de 6%.

Turismul este vital pentru foarte multe țări, cum ar fi Egipt, Grecia, Liban, Spania și Tailanda, și pentru unele națiuni-insule (Bahamas, Fiji, Maldive) datorită aportului financiar consistent obținut din afacerile cubunuri și servicii și oportunităților de angajare în industria serviciilor asociată turismului. Industria serviciilor include serviciile de transport (transportul aerian, croazierele, taxiurile) și serviciile de ospitabilitate (cazarea, inclusiv hotelurile și stațiunile, veniturile din divertisment, cum ar fi parcurile, cazinourile, mall-urile, veniturile din muzică și teatrele). Theobald (1994) sugera că din punct de vedere etimologic, cuvântul „tur” derivă din limba latină (turnare) și din limba greacă (tornos), cu sensul de cerc – mișcarea în jurul unui punct central sau o axă. Preluat în limba engleză cuvântul tour a căpătat semnificația acțiunii de a se mișca în cerc. În consecință, un tur/tour reprezintă o călătorie dus-întors și cel care întreprinde o astfel de călătorie poartă numele de turist/tourist.

După revoluţia industrială, milioane de oameni au început să se angreneze în productia de bunuri şi servicii. Drept rezultat s-au obţinut câştiguri mai mari şi deci un venit disponibil mai mare. De asemenea, progresul deosebit înregistrat în domeniul tehnologiei a dus la apariţia maşinilor, care au preluat o mare parte din muncă ce necesită un număr mare de muncitori şi presupunea costuri de producţie mai ridicate. Prin urmare, mulţi oameni aveau mai mult timp liber. În aceste condiţii, pe la mijlocul secolului al XX-lea, apariţia mai multor mijloace de transport în comun a deschis porţile turismului. Apoi, dorinţa de a calatori a fost stimulată de nou-apăruta industrie a comunicării în masă, care, prin intermediul televizorului, a adus în casele oamenilor din întreaga lume imagini din locuri îndepărtate.

Prin urmare, a apărut turismul internaţional, care s-a dezvoltat într-un ritm rapid. Organizaţia Mondială a Turismului a anticipat ca numărul oamenilor care calatoresc în străinătate va creşte de la 613 milioane (câţi erau în 1997) la 1,6 miliarde (pâna în 2020) — fără să se întrezărească vreo scădere. Această cerere tot mai mare pentru turism a fost insoţită de o creştere proporţională a numarului de intreprinderi de turism, de staţiuni turistice şi de ţări care prestează servicii pentru turişti.

CAPITOLUL I , PRINCIPALELE DESTINAŢII TURISTICE INTERNAŢIONALE ŞI ROLUL TURISMULUI INTERNATIONAL ÎN ECONOMIA MONDIALĂ

1.1 Principalele destinaţii turistice ale lumii.

Inegalităţile în distribuţia geografică regională a turismului internaţional se reflectă şi în orientarea consumului turistic pe ţări receptoare. Fluxurile sunt concentrate în ţările dezvoltate ale Europei occidentale şi ale Americii de Nord, iar mai recent şi în ţările industrializate ale Asiei.