Principalele tipuri de strategii de marketing folosite în dezvoltarea turismului rural

Introducere

Atât în practica turistică internaţională, cât şi în literatura de specialitate, se con¬sta¬tă o îndreptare a populaţiei oraşelor spre recreere către mediul rural. În acelaşi timp se re¬marcă faptul că formele de turism organizate în mari centre aglomerate, cu programe fixe, rigide, monotone, cu deplasări dintr-un mediu aglomerat în altul (adeseori mai aglo¬me¬¬rat şi mai trepidant) nu mai satisfac aspiraţiile, motivaţiile, opţiunile turiştilor, ale unei în¬¬semnate părţi din rândul populaţiei urbane, ca urmare căutarea mediului rural pentru odih¬¬nă şi recreere este o tendinţă generală în practica mondială a turismului.

Turismul rural este un fenomen de dată recentă, în ţări europene se practică de câteva decenii spontan sau organizat. Ceea ce este nou însă, se referă la dimensiunea fenomenului în spaţiul rural. Această expansiune este determinată de existenţa a două motivaţii pentru turismul rural ; pe de-o parte este vorba de relansarea şi dezvoltarea domeniului rural, iar pe de altă parte de o formă de turism alternativă, la turismul de masă, tradiţional.

În ansamblul economiei globale a turismului, rural se defineşte ca fiind valorificarea turistică :

-a spaţiilor rustice;

-a resurselor naturale;

-a patrimoniului cultural;

-a imobilelor culturale;

-a tradiţiilor săteşti ;

-a produselor agricole ;

prin intermediul unor produse de marcă (consacrate) ilustrative ale identităţii regionale, care să acopere nevoile consumatorilor în materie de primire, alimentaţie, activităţi recreative, divertisment şi diverse servicii, în scopul unei dezvoltări locale, durabile şi a unui răspuns adecvat la nevoile de recreere din societatea modernă, într-o nouă viziune socială oraş- sat.

Deşi acţionează în spaţiul rural, agroturismul şi turismul rural sunt două concepte care pentru unii autori reprezintă acelaşi lucru iar pentru alţii sunt două noţiuni diferite.

Practica arată că aceste două categorii se identifică până la un moment dat, care scoate în evidenţă elemente de identitate, incluziune, cât şi elemente diferite care le conduc la departajare/diferenţiere.

Turismul rural este un concept care cuprinde activitatea turistică organizată şi condusă de populaţia locală şi care are la baza o strânsă legatura cu mediul ambient, natural şi uman.

Termenul de turism rural are înţelesuri diferite în ţări diferite.

Exemple: -în Finlanda – închirierea unor cabane, sau oferirea de servicii in mediul rural de tip hrană sau transport;

-în Ungaria – “turism la sat”- presupune activitate şi servicii în sate; cazare la preţuri mici, implicarea în activităţi agricole.

-în Slovenia – “turismul la fermă” – oaspeţii locuiesc cu familiile de fermieri.

-în Olanda- camparea la ferme unde majoritatea serviciilor sunt legate de activităţi precum ciclismul, plimbări cu cai, etc.

-în Grecia - cazare în camere mobilate în stil tradiţional, cu mic dejun tradiţional de multe ori preparat din produse realizate în casă.

Turismul rural este o forma de turism care se desfăşoară în mediul rural, valorificând resursele turistice locale (naturale, culturale, umane) ca şi dotările şi echipamente turistice, inclusiv pensiunile si fermele agroturistice.

În lipsa unei definiţii adecvate a turismului rural agreată pe teritoriul UE, termenul folosit este acela de : “turism verde”.

Culoarea simbol având rolul de a distinge această formă de turism de celelalte cum sunt: turismul alb – sporturile de iarna; turismul albastru – vacanţă la mare, turism al luminilor – turismul urban.

În acest sens “turismul verde” poate fi definit ca o activitate turistică practicată atât în zonele rurale cât şi în alte locuri de pe litoral unde turismul specific nu este prea dezvoltat; în zonele de dealuri şi montan precum şi în alte spaţii rurale.

Atât turismul rural cât mai ales agroturismul se bazează pe potenţialul spaţiului rural, pe oameni şi produse specifice locului care trebuie să se adapteze cerinţelor pieţii turistice, trebuie să-şi amenajeze gosposdăriile pentru a fi la nivelul standardelor de calitate dorite de turişti, să pună în valoare tradiţiile culinare specifice locului.

Agroturismul reprezintă acţiunea de deplasare a unei persoane într-o localitate rurală, nepoluată, având un specific agrar finalizată pentru un sejur de cel puţin 24 de ore într-o gospodarie ţărănească, consumul de produse locale alimentare şi nealimentare, coabitarea, observaţia, asistenţă şi coparticiparea în comunitatea sicială locală prin respectarea normelor ce fac posibilă întreaga acţiune.

Agroturismul se conturează ca o activitate capabilă să valorifice excelentul de cazare existent în gospodăriile ţărăneşti spre consumul persoanelor care pe o perioadă determinată de timp, vin în aşezările rurale pentru odihnă, recreere, agrement.

Această activitate turistică are un caracter ocazional.

Spre deosebire de agroturism, turismul rural are un caracter permanent şi dispune de o structură de primire eterogenă reprezentată nu numai prin gospodăriile ţărăneşti ci şi prin campinguri, sate ţărăneşti.