Producerea țuicii în zona Olteniei

1. Introducere

Oamenii au inceput sa fie tot mai preocupati de vacanta lor, turismul devenind unul din hobby-urile frecvente in lume. Odata cu manifestarea primelor tendinte de relaxare a vacantelor in mijlocul naturii, din ce în ce mai multi turisti si-au dorit petrecerea vacantelor in mediul rural.

Agroturismul romanesc este un important mijloc de atractie turistica reprezentat printr-o gama larga si diversificata: tesaturile decorative, costumele populare, sculpturile in lemn si piatra, pictura pe sticla sau lemn, vopsitul oualor, impletiturile din nuiele si, totodata, muzica populara si dansurile romanesti alerte si bine ritmate.

Teritoriul României prezinta o mare varietate de valori culturale istorice - arta populara, etnografie, folclor, traditii, vestigii istorice - un cadru natural armonios îmbinat, cu un fond peisagistic variat si pitoresc. Toate acestea sunt valente ale turismului rural românesc în mod special.

Datorita bogatiei si frumusetii zonelor de podis, acestea sunt bine populate, iar traditiile, obiceiurile populare transmise din generatie in generatie, ca si legendele si povestile localnicilor sunt tot atatea atractii alaturi de vinuri, rachiuri ori preparate gastronomice traditionale ca si chemari, carora cel ce a avut sansa de a le cunoaste, nu le poate rezista.

In general, lumea confunda agroturismul din Romania cu pensiunile pastelate, in care dormi, dar, de multe ori, nici macar nu poti sa iei masa, pentru ca proprietarul e om de afaceri si invarte mici chioscuri pe la orasul din apropiere, asa ca nu are timp sa se ocupe de oaspeti. Tocmai de aceea consider necesar sa precizez ca agroturismul reprezinta o forma de turism complexa care se realizeaza in mediul rural, in exploatatia agricola sau in mediul natural si care urmareste deschiderea unor noi posibilitati de odihna si recreere pentru locuitorii oraselor tot mai poluante, in primul rand, ca si oricaror altor solicitanti din tara si din strainatate. Conform teoriei, activitatea agroturistica consta in gazduirea turistilor intr-o cladire amenajata special, dar care trebuie sa poarte amprenta unei locuinte rurale separata de locuinta gospodarului, sau integrata in ea, dar cu functionalitate independenta, si care pastreaza farmecul vietii de altadata, fara a neglija confortul dorit de catre turistii de azi, adica sa fie dotata cu echipamentul necesar pentru un sejur complet. Fenomenul turismului rural nu este unul nou. Dorinta de expansiune si petrecere a timpului liber si a vacantelor la „tara” constituie preocupari vechi mai ales ale impatimitilor de natura. Un fel de agroturism in familie se practica in Romania de mult, cu celebrele vacante la tara unde cei stabiliti la oras se duceau pe perioada verii. Nou este modul in care a evoluat aceasta forma de turism atat cantitativ, cat si calitativ, in ultima perioada, el tinzand sa devina un fenomen de masa. Aceasta forma de turism trebuie sa se dezvolte prin valorificarea caracteristicilor celor trei elemente principale ce caracterizeaza si dau specificul acestei activitati, si anume spatiul rural ca suport al procesului de vietuire si derulare a activitatilor specifice, populatia rurala ca element al continuitatii obiceiurilor si traditiilor populare ale satelor si produsele naturale care au menirea de a implini cerintele personale ale celor care vin in ospetie. Ce nu se intelege despre agroturism este faptul ca acesta nu cuprinde doar cazarea intr-un loc frumos, intr-un cadru natural si cultural deosebit, ci si derularea unor programe, prestarea unor servicii de baza si suplimentare specifice, plus activitatile economice predominant agricole sau practicarea unor ocupatii traditionale, la care se adauga modul de petrecere a timpului liber adecvat zonei respective. Turismul se dezvolta in mediul rural in stransa corelatie cu economia locala, ceea ce conduce la interdependenta dintre aceste doua laturi. Tocmai de aceea, disparitia economiei agrare locale aduce un grav prejudiciu agroturismului, pentru ca ii distruge specificitatea.

2. Descrierea si necesitatile zonei Olteniei

Regiunea Sud-Vest, cu o suprafaţă de 29.212 km2 cuprinde cinci judeţe: Dolj, Olt, Vâlcea,

Mehedinţi şi Gorj şi coincide, în mare, cu vechea regiune istorică Oltenia. Se învecinează cu Bulgaria, Serbia şi cu regiunile Sud Muntenia, Centru şi Vest.

În 2005, Regiunea Sud-Vest Oltenia avea, o populaţie de 2.306.450 locuitori (10,67% din populaţia totală a ţării), cu densitatea sub media naţională (79,3 locuitori/km2 faţă de 90,9 locuitori/km2 ). Structura rural-urban a populaţiei este de 52,5% vs. 47,5% (România – 45,1% vs. 54,9%), cele mai rurale judeţe fiind Olt (59,4%), Vâlcea (54,8%) şi Gorj (53,1%).

Relieful regiunii are o distribuţie relativ echilibrată, cuprinzând munţi, câmpii, dealuri şi podişuri. În zona de nord a Olteniei, relieful este muntos şi deluros (Carpaţii şi zona subcarpatică), predominând pădurile şi păşunile alpine. Zona de câmpie este specializată, în principal, în cultura de cereale. Reţeaua hidrologică, alcătuită în principal din Fluviul Dunărea, râurile Olt şi Jiu, conferă regiunii rolul energetic principal în România (71,57% din totalul producţiei hidroelectrice).

Reţeaua de localităţi este constituită din 40 oraşe, dintre care 11 cu rang de municipiu şi 408 comune ce cuprind 2066 de sate. Cele mai importante oraşe sunt Craiova (300.182 locuitori), Râmnicu-Vâlcea (111.701 locuitori), Drobeta Turnu-Severin (109.444 locuitori), Târgu Jiu(96.318 locuitori) şi Slatina (80.282 locuitori). Dintre oraşele mici (sub 20.000 locuitori),numeroase nu au o structură şi dezvoltare corespunzătoare: Vânju Mare, Dăbuleni, Scorniceşti etc.

Forţa de muncă şi migraţia

Ponderea populaţiei ocupate în total populaţie înregistrează o valoare redusă faţă de media ţării - 37,2% . La nivel judeţean, cel mai mare grad de ocupare îl are judeţul Vâlcea (40,2%) şi cel mai redus în judeţul Olt (35,8%).

Piaţa muncii reflectă în mare tendinţele de la nivel naţional. Pe ramuri ale economiei,

populaţia ocupată civilă se concentrează astfel: agricultura şi silvicultura (42,1%), industria (21,1%) şi serviciile (36,8%). Analiza pe judeţe relevă ponderi mai mari ale populaţiei ocupate în agricultură în judeţele Olt (49,0% din total populaţie ocupată) şi Mehedinţi (48,1%), sectorul servicii fiind mai dezvoltat în judeţele Vâlcea (40,4% din total populaţie ocupată) şi Dolj (39,9%).

Rata şomajului în regiune este 7,4%, valoare mai mare decât media la nivelul naţional

(5,9%). Judeţele din nord, Mehedinţi (9,5%), Gorj (9,3%), Olt (7,1%) şi Vâlcea (6,6%) au o rată a şomajului mai mare decât media regională, în timp ce in judeţul Dolj (6,3%) înregistrează o rata a şomajului inferioară aceleiaşi medii regionale şi chiar mediei naţionale.