Produsul Turistic

CAPITOLUL I

POLITICA DE PRODUS

În elaborarea mixului de marketing întreprinderea porneşte, de regulă, de la stabilirea conţinutului şi a principalelor obiective ale politicii sale de produs. Produsul reprezintă instrumentul concret de satisfacere a nevoilor de consum, atât productiv cât şi neproductiv.

Politica de produs reprezintă conduita firmei privind dimensiunile, structura şi dinamica mixului de produs şi servicii, în raport cu cerinţele mediului, exigenţele pieţei, nevoile şi dorinţele clienţilor dar şi cu acţiunile concurenţilor.

Transpunerea politicii de produs în practică se realizează prin intermediul unei palete largi de strategii de produs. Fiecare direcţie strategică este concretizată apelându-se la un bogat arsenal de tactici sau tehnici de marketing. Strategiile şi tehnicile de marketing în domeniul produsului reprezintă forme concrete de exprimare a atitudinii întreprinderii faţă de mediul economic în care aceasta acţionează, modalităţile de transpunere în practică a strategiilor sale de piaţă.

1.1. Conceptul de produs turistic

Conceptul de produs se referă la ceea ce firmele şi organizaţiile non-profit oferă potenţialilor consumatori. Ansamblul de elemente care pot declanşa cererea de piaţă se constituie într-un produs.

În general, un produs este definit prin următoarele elemente componente:

- componente corporale, care cuprind caracteristicile merceologice ale produsului şi ambalajului său, determinate de substanţa materială a acestora, precum şi de utilitatea lor funcţională;

- componente necorporale, care cuprind elemente ce nu au suport material nemijlocit, cum ar fi marca, instrucţiuni de folosinţă, protecţia legală prin brevet, preţ, alte servicii acordate pentru produs, etc;

- comunicaţiile privitoare la produs, cuprind ansamblul informaţiilor transmise de producător sau distribuitor cumpărătorului potenţial;

- imaginea produsului, care semnifică sinteza reprezentărilor mintale de natură cognitivă, afectivă, socială şi personală a produsului în rândul clienţilor.

Produsul turistic oferit spre vânzare reprezintă ansamblul de servicii şi facilităţi care se materializează în ambianţa specifică a factorilor naturali şi artificiali de atracţie şi a amenajărilor turistice create, care reprezintă elementele componente ale ofertei turistice şi pot exercita o forţă pozitivă de atracţie asupra turiştilor.

Produsul turistic este o combinaţie de elemente tangibile şi intangibile, care are rolul de a satisface nevoile turistului pe parcursul întregului voiaj, fiind primit în schimbul unui preţ plătit de aceştia. Aceste nevoi sunt determinate de motivaţii extrem de eterogene şi complexe, mergând până la individualizarea lor la nivelul consumului turistic.

Analiza realizată de J. Krippendorf cu privire la elementele ce concură la realizarea produsului turistic, contribuie la clarificarea acestui concept care include:

- componente naturale: aşezarea geografică, clima, relieful, apele, peisajul, vegetaţia, fauna, rezervaţii şi parcuri naturale, atracţii speciale, cum ar fi monumente ale naturii;

- componente generale ale existenţei umane: limba, cultura, tradiţiile, obiceiurile, folclorul, ospitalitatea, etc;

- infrastructura generală: transporturile şi comunicaţiile, reţeaua comercială, structura şi imaginea concentrărilor demografice urbane, aprovizionarea cu apă şi electricitate, canalizarea, salubritatea, etc;

- infrastructura turistică: agenţiile de turism, transporturile turistice de toate categoriile (inclusiv pe cablu), unităţile de cazare (hoteluri, moteluri, cabane, vile, campinguri, pensiuni agroturistice), de alimentaţie (restaurante, baruri, unităţi fast-food), reţeaua de agrement, unităţi de sănătate (sanatorii de tratamente, spitale şi policlinici specializate, puncte de prim-ajutor), reţeaua de informare turistică, reţeaua comercială de consum turistic;

- factorul uman reprezentat de activitatea lucrătorilor din turism cu rol esenţial în realizarea prestaţiilor turistice ce intră în alcătuirea produsului turistic.

Din multitudinea de elemente componente ale produsului turistic, rolul primordial în atragerea consumatorilor îl are patrimoniul turistic al zonei sau al ţării, care include resursele turistice naturale, culturale, religioase, istorice, şi umane ale acesteia, concentrate sub forma obiectivelor turistice. Toate acestea constituie resursele primare ale patrimoniului turistic care trebuie valorificate, puse în valoare în vederea creşterii atractivităţii unei regiuni cu potenţial turistic. Valorificarea are loc prin intermediul resurselor secundare ale patrimoniului turistic, acestea constând în echiparea şi dotarea turistică a zonelor de atracţie (pentru cazare, alimentaţie, agrement, tratament balneo-medical, transport turistic) şi în infrastructura turistică complementară necesară accesibilităţii, exploatării şi menţinerii în funcţiune a echipamentului turistic.

Componentele naturale, componentele generale ale existenţei umane şi infrastructura generală formează oferta turistică originală, iar infrastructura turistică generează oferta turistică derivată.

Având în vedere concepţia globală asupra produsului turistic, calitatea acestuia depinde atât de existenţa unui patrimoniu turistic valoros şi a unei infrastructuri dezvoltate, cât mai ales de standardul serviciilor prestate de lucrătorii din turism. În acest sens se impune formarea şi perfecţionarea personalului din turism, selectarea resurselor umane de calitate ce vor fi implicate în activitatea de turism, calitatea prestărilor serviciilor, amabilitatea şi charisma persoanelor implicate în această activitate fiind un factor hotărâtor ce duce la satisfacţia personală a turiştilor. Trebuie de remarcat că inclusiv atitudinea generală a populaţiei faţă de un turist străin care are altă cultură, religie şi stil de viaţă va constitui un factor de satisfacţie sau insatisfacţie, această atitudine punând amprenta de „popor ospitalier” sau „neospitalier”.

Printre componentele produsului turistic se pot include şi resursele instituţionale legate de turism: reglementările şi facilităţile privind dezvoltarea turismului intern, sistemul de acorduri internaţionale cu impact asupra circulaţiei turistice, regimul paşapoartelor şi a vizelor, reglementări valutare, controlul serviciilor prestate, conservarea patrimoniului turistic, cadrul juridic privind protecţia şi securitatea turiştilor.