Program de Valorificare și Dezvoltare Durabilă a Patrimoniului Turistic Balnear al Stațiunii Baile Sărata Monteoru - Orizont 2020

1.1. EVALUAREA RESURSELOR TURISTICE ÎN STAŢIUNEA SĂRATA MONTEORU

Sărata-Monteoru (denumit pe scurt și Monteoru) este un sat în comuna Merei, județul Buzău. Sărata-Monteoru este o stațiune balneară situată în zona central-vestică a județului Buzău, la aproximativ 20 km nord-vest de orașul Buzău. Localitatea aparține administrativ de comuna Merei și a fost întâi cunoscută între localnici pentru apele tămăduitoare ale izvoarelor sărate.

Localitatea este plasată într-o depresiune intracolinară drenată de râul Sărata, la extremitatea sud-estică a Subcarpaților Curburii, între Dealurile Istriței, dealuri acoperite de o vegetație bogată și la adăpost de vânturi. Climatul depresiunii este continental, cu veri calde și însorite, fără curenți de aer iar precipitațiile și nebulozitatea sunt reduse.

Localitatea este cunoscută și pentru cultura Monteoru, o cultură arheologică datând din epoca bronzului, reprezentată printr-o mare așezare aflată în apropiere de marginea de est a satului de astăzi, pe dealul Cetățuia.

Prima mențiune documentară a localității Sărata se află intr-un document emis de Vlad Calugărul intre anii 1482 – 1496. Intemeietorul stațiunii este Grigore Stavri, un comerciant grec care de-a lungul timpului devine boierul Grigore Constantinescu Monteoru. Acesta descoperă in subsolurile localitatii „aurul negru”, petrolul cu ajutorul căruia transformă Sărata in cel mai important centru de extracție şi prelucrare a petrolului din România. Cu banii scosi din petrol, ridică Sărata la rang de comună, apoi o transformă in statiune balneoclimaterică la 1 iulie 1895 şi ii dă numele de Sarata Monteoru.

În această zonă, petrolul există în subsol la adâncime mică, iar apele din subteran au conținut mare de petrol, brom, iod și sare, motiv pentru care localnicii folosesc doar apă îmbuteliată, cea din fântâni nefiind utilizabilă. Aceste ape sunt, însă, folosite pentru tratamente medicinale; ele curg din 15 izvoare aflate în toată depresiunea.

Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, localitatea și terenurile din jur au fost cumpărate de grecul Grigore Monteoru, care a dat și numele localității; acesta a exploatat cu succes zăcămintele de petrol, înființând aici și singura mină de petrol din Europa, după care a folosit câștigurile pentru a finanța investiția într-o stațiune turistică. Stațiunea a avut perioada de glorie până la al Doilea Război Mondial, fiind distrusă după instaurarea regimului comunist și confiscarea proprietății. În anii 1970, statul comunist a început să facă din nou niște mici investiții în stațiune, completate după căderea regimului și revenirea la economia de piață, de alte inițiative private în domeniul turismului.

Principalele resurse turistice sunt

• IZVORUL MINERAL NR 6

Stațiunea este renumită pentru izvoarele cu ape minerale sarate, iodurate, bromurate, magneziene, sulfuroase, calcice si pentru namolul mineral de depunere din izvoarele naturale sulfuroase. Acestea sunt indicate pentru tratarea afectiunilor aparatului locomotor, afectiunilor ginecologice, gastrointestinale, hepato-biliare.

Recomandări terapeutice ale apei din izvorul nr. 6: ulcer gastric şi duodenal, gastrite, duodenite, dismicrobism intestinal, litiaza biliara, enterocolite, pancreatite, indigestii acute.

ŞTRANDUL CU APĂ SĂRATĂ

Cura balneară de la Sărata Monteoru are indicatii terapeutice pentru afectiuni reumatismale, afectiuni ortopedico traumatice si posttraumatice, afectiuni ginecologice, nevroza astenica, afectiuni neurologice.

Un punct de atracţie pentru pasionaţii de sporturi extreme, este cea mai mare tiroliana din ţară, de 200 de metri şi inca una de 40 de metri pentru copii. De asemenea, un perete de escalada, precum si un centru de inchiriat mountain-bike-uri pentru a putea vizita toate atractiile din zona.

• BISERICA „ADORMIREA MAICI DOMNULUI ”

Parte a complexului Monteoru, biserica este înzestrată cu valoroase obiecte de patrimoniu, printre care catapeteasma îmbrăcată în foiţă de aur, candelele de argint şi o Evanghelie de la 1876, toate menite să încânte privirea pelerinului care îi trece pragul. Arhitectura bisericii este neobizantină cu influenţe neogotice, fiind proiectată de un arhitect german. În 1876, când ctitorul Monteoru a ridicat lăcaşul, a înzestrat-o şi cu frumoase obiecte de cult, odoare şi icoane, unele dintre ele păstrându-se şi astăzi. De-a lungul timpului, biserica a fost reparată de mai multe ori. Astfel, în 1946, i s-a înlocuit tabla acoperişului, afectat de puternicul cutremur din 10 noiembrie 1940. Seismul din 4 martie 1977 a provocat şi mai multe stricăciuni lăcaşului, fiind grav avariată turla mică. Între anii 1979 şi 1995 s-au îngrijit rănile lăsate de devastatoarele cutremure. În toată această perioadă, enoriaşii au fost nevoiţi să participe la slujbe în capela destinată familiei Monteoru. Pictura este una deosebit de frumoasă, efectuată de arhid. Gabriel Sibiescu între 2000 şi 2002, în frescă, în stil bizantin şi a înlocuit-o pe cea iniţială, realizată în ulei, degradată de vicisitudinile vremii. Adăposteşte obiecte de patrimoniu Catapeteasma bisericii este de patrimoniu, artistic lucrată în lemn de tei şi îmbrăcată în foiţă de aur, icoanele de pe ea fiind realizate de Constantin Dumitrescu în 1876, cele mici păstrându-se în forma lor originală, în timp ce picturile mari au fost restaurate de Gabriel Sibiescu. De patrimoniu mai sunt şi candelele originale din argint, ce poartă inscripţia ctitorului Monteoru, restaurate şi ele de Gabriel Petre, policandrul realizat în 1876, donat de Konstantin Ionesco, Evanghelia originală, o cruce, clopotele iniţiale aduse din Austria şi câteva cărţi religioase. De asemenea, la Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Monteoru, credincioşii îşi pot îndrepta rugăciunile şi spre o frumoasă icoană a Maicii Domnului cu Pruncul, placată în argint, o reproducere a unei icoane bizantine vechi din Ucraina, considerată făcătoare de minuni.