Proiect economia turismului - județul Sibiu

CAPITOLUL 1

LOCALIZAREA SI CARACTERIZAREA

JUDETULUI SIBIU

Judetul Sibiu este situate in partea de sud a Transilvaniei, pe raul Cibin si se intinde pe o suprafata 5. 422 km2 care reprezinta 2,3% din teritorilu tarii. Este limitat la nord-est de judetul Mures, la est de judetul Brasov, la sud de judetele Arges si Valcea, iar la vest de Hunedoara si Alba. Se situeaza la 45047’ latitudine nordica ( in linie cu Lyon ) si 24005’ longitudine estica ( aproximativ in linie cu Atena ).

Organizarea administrativa a judetului cuprinde 2 municipii, 7 orase, 53 de comune si 126 sate.

Judetul Sibiu, situat in centrul Romaniei se incadreaza intre urmatoarele coordonate geografice:

- latitudine nordica - 46 grade 17' avand ca punct extrem satul Prod, comuna Hoghilag;

latitudine sudica - 45 grade 18' avand ca punct extrem satul Paltin, comuna Boita;

longitudine estica - 24 grade 57' avand ca punct extrem satul Teline, comuna Bradeni;

longitudine vestica - 23 grade 35' avand ca punct extrem comuna Jina.

Este asezat în depresiunea Cibinului, în apropierea muntilor Fagarasului (circa 20 km), Cibinului (12 km) si Lotrului (circa 15 km), care marginesc depresiunea, in partea de sud vest municipiul se afla în depresiunea Cibinului, într-o zona de câmpie piemontana colinara cu terase ale râului Cibin, care o dreneaza. Orasul nu este delimitat de forme de relief strict conturate, ci le îmbraca si le domina aproape uniformizându-le, prin extinderea zonei construite. Municipiul nu are în perimetrul sau accidente geomorfologice care sa provoace elemente de panta. Altitudinea fata de nivelul marii variaza intre 415m in Orasul de Jos si 431 m in Orasul de Sus. Circa 30% din suprafata judetului este reprezentata de zona muntoasa.

Altitudinile maxime de peste 2500m apartin Muntilor Fagaras (Vf. Negoiu – 2535m si Vf. Vanatoarea lui Buteanu –2508m). Zona de podis ocupa circa jumatate din suprafata judetului, iar zona depresionara aproximativ 20%. Altitudinile minime de 28 m sunt specifice luncii Tarnavei Mari. Altitudinea fata de nivelul marii variaza intre 415m in Orasul de Jos si 431m in Orasul de Sus.

Populatia orasului Sibiu este de 170 mii locuitori in anul 2002. Structura etnica a populatiei este urmatoarea: 95% sunt romani, 2% sunt maghiari, 1,6% germani, 1,4% sunt de alte nationalitati. Majoritatea populatiei este de religie ortodoxa. Protestantii si catolicii reprezinta 4% din populatie. 25% din populatie are peste 50 ani iar 18% din populatie are studii superioare.

CAI DE ACCES

Prin Sibiu trec drumurile europene E 68 ( Arad – Sibiu – Brasov ) si E 81 ( Cluj – Sibiu – Pitesti – Bucuresti ). Sibiul reprezinta un important nod de cale ferata (CFR Calatori ) si dispune de un aeroport international ( Aeroportul Sibiu ) cu curse regulare spre Germania si Italia. Principalele cai de acces sunt: cele 2 companii de transport aerian (Agentia Tarom si CarpatAir ); principalele artere rutiere din Romania:

1. D.N 1 – E 15/A/ Bucuresti – Brasov – Sibiu – Cluj – Oradea;

2. D.N 7 – Bucuresti – Pitesti – Sibiu – Deva – Arad;

3. D.N 14 – Sibiu – Medias;

Se mai poate ajunge in Sibiu si prin intermediul autocarelor, transport asigurat de firme de transport de profil precum Atlassib, Dacos SRl si Fany SRL.

SCURT ISTORIC AL JUDETULUI

In proximitatea Sibiului, la Cedonia ( cartierul Gusterita ) a existat o cunoscuta asezare romana inca necercetata sistematic. Este de notorietate în literatura de specialitate Donariumul de la Biertan (sec. IV d. Chr.) a carui inscriptie latina, “Ego Zenovius votum posui” (Eu, Zenovius am pus aceasta ofranda), atesta existenta unei populatii romanizate pe teritoriul Daciei, dupa parasirea ei de catre romani (271 d. Chr.). Aceasta populatie a supravietuit epocii migratiunii, în conditii vitrege, populând vaile Oltului, Cibinului, Hârtibaciului sau Târnavelor pâna în zilele noastre.

Prima mentiune documentara referitoare la tinuturile sibiene dateaza din 20 decembrie 1191, când papa Celestin al III-lea confirma existenta prepoziturii libere a germanilor din Transilvania, prepozitura care si-a avut sediul la Sibiu. Documentul se refera la organizarea bisericeasca a colonistilor (numiti în documentele din 1191-teutonici ecclesia Theutonicorum Ultransilvanorum, în 1192-1196, document cu referire la prepozitul Sibiului, flandrenzi, iar în 1206 - saxoni), sositi în provincia Sibiu în timpul domniei regelui Géza al II-lea (1141 - 1162) si organizati într-o prepozitura în timpul domniei regelui Béla al III-lea (1172 - 1196).

Bula de aur a regelui Andrei al II-lea din 1224 reconfirma colonistilor germani o serie de privilegii (mentinute pe tot parcursul evului mediu, unele chiar pâna în anul 1876), în 1302 este semnalat începutul organizarii sasilor în scaune, Sibiul fiind primul scaun mentionat, iar în 1355 este atestata provincia Sibiului cu cele sapte scaune.

Mentionat înca sub numele de Hermannsdorf în anul 1321, în a doua jumatate a secolului Sibiul obtine calitatea de civitas, într-un document din 1366 fiind pomenit numele localitatii prima data sub forma Hermannstadt. Spre sfârsitul secolului al XV-lea se formeaza institutia numita Universitatea Saseasca, aflata în fruntea ierarhiei administrative a tuturor sasilor, condusa de un jude regal, mai târziu comite al sasilor. Jurisdictiei Universitatii sasesti i-au fost subordonate ulterior si sate românesti asa numite scaune-filiala în care nu locuiau sasi (T. Nägler). Perioada medievala se caracterizeaza în Sibiu printr-o dezvoltare economica continua, marcata de activitatea breslelor. Primele statute ale acestora (1376) enumereaza 19 bresle cu 25 meserii; în secolul al XVI-lea existau bresle (ca cea a cizmarilor), din care faceau parte si mesteri care activau în Tara Româneasca sau în Moldova. Numarul breslelor a crescut treptat, în a doua jumatate a secolului al XVI-lea existând 29 de bresle, iar spre 1780 erau atestate 40, într-o perioada în care deja crescuse considerabil rolul manufacturilor. Dezastrul regatului maghiar survenit la Mohács în anul 1526, ocuparea capitalei Buda (1541) si întemeierea principatului Transilvaniei au plasat comunitatea saseasca, si implicit cea sibiana, în fata unei situatii noi în care a fost nevoita sa practice o politica duplicitara, când cea fireasca filohabsburgica, având în vedere afinitatile etnice si culturale, când prootomana.

Din aceste motive orasul va fi asediat de mai multe ori, de catre ambele parti; cu toate acestea Sibiul îsi pastreaza privilegiile. Concomitent, cu începere din 1543, sasii au adoptat reforma religioasa, trecând din corpores la confesiunea luterana pe care, în marea lor majoritate, o marturisesc si în prezent. In 1550 in Piata Mare se instaleaza “stalpul infamiei”, un monument gotic ce avea in varf statuia lui Roland, realizata de sculptorul Onoforius. Sfârsitul secolului al XVI-lea si începutul celui urmator au fost marcate de conflictele militare care vor influenta si evolutia vietii economice si sociale din Sibiu. Ne referim aici, mai întâi, la evenimentele legate de campaniile lui Mihai Viteazul, la batalia de la Selimbar (1599) care s-a desfasurat, de fapt, sub privirile sibienilor masati pe zidurile din sudul orasului. În anii 1601-1603 Sibiul este supus asediului trupelor lui Sigismund Báthory, conduse de Stefan Csáky care a ars si cladirile existente în fata incintelor fortificate. Peste mai putin de un deceniu (1610) Sibiul este ocupat de armata principelui Gabriel Báthory. În 18 februarie 1614, când noul principe Gabriel Bethlen restituie cheile orasului, în oras mai existau doar 53 de gospodari. Odata cu înfrângerea turcilor de catre austrieci la sfârsitul secolului al XVII-lea, Transilvania devine mare principat în cadrul Imperiului Habsburgic. Puterea administrativa este exercitata de catre guberniul care si-a avut sediul la Sibiu între 1692 si 1790. In 1745 se inaugureaza linia postala Viena-Sibiu care efectua curse de doua ori pe luna. In prima jumatate a sec. XIX un nou val de colonisti, landlerii, se aseaza in Sibiu, mai precis in Neppendorf. Ei proveneau din Austria din zona Salzburg. Treptat prezenta populatiei românesti este tot mai vie, Sibiul devenind spre mijlocul secolului al XIX-lea, centrul spiritual al luptei pentru emanciparea acestei natiuni.