Proiect pensiune agroturistică

În general, dezvoltarea economico-socială zonală ( locală) din perspectiva durabilității, are ca premise și componente naturale, demografice și economice. Din această perspectivă , studiul de față prezintă câteva dintre aspectele geografice și demografice , care au relevanță pentru caracterizarea ulterioară a spectrului activităților economico-sociale din punctul de vedere al turismului rural.

Rolul turismului în dezvoltarea economică și creșterea standardului de viață al unei unitățî socio-teritoriale anume este strâns dependent de prezența resurselor naturale sau antropice , de gradul în care acestea sunt cunoscute , de facilitățile oferite pentru ‚,consumul’’ resurselor și, nu în ultimul rând , de apropierea spațială a unui potențial de cerere cât mai ridicat. În timp se realizează o strânsă relație între localizarea resurselor specifice și dezvoltatrea turismului , între varietatea acestor resurse și zonele de turism.

Turismul rural a căpătat o deosebită amploare în ultimii ani în țara noastră .România întrunește condiții deosebite pentru desfășurarea acestei forme de turism . Acestea încă mai păstrează în bună măsură datinile și obiceiurile străvechi , un bogat și variat folclor, elemente originale de etnografie și artizanat.

Agroturismul reprezintă o formă particulară de turism rural cu un grad de complexitate mai ridicat, cuprinzând atât activitatea turistică propriu-zisă (cazare, pensiune, prestări de servicii, sport, distracţie etc.), cât şi activitatea economică, de regulă agricolă practicată de gazdele turiştilor (activităţi de producţie, de prelucrare a produselor agricole în gospodărie şi de comercializare a acestora).

Agroturismul este activitatea de primire și ospitalite realizată de întreprinzătorii agricoli individuali sau asociați precum și de familiile lor utilizând propria întreprindere ( gospodărie, exploație) sau una închiriată astfel încât activitatea desfășurată să fie într-un raport de complementaritate cu activitățile aferente terenului, silviculturii și creșterii animalelor , acestea trebuind să constituie și în continuare activități principale.

Agroturismul cuprinde toate activitățile turistice desfășurate în mediul rural , în afara zonelor destinate „turismului luminilor” (în orașe), “turismului albastru”( de litoral) , turismului de sănătate “( în stațiuni balneoclimaterice) și “turismului alb”( de stațiuni montane). Agroturismul necesită zone rurale modificate de om în care sectorul primar este foarte evident și include cazare, administrare de alimente și băuturi și alte servicii suplimentare oferite de un agricultor sau un țăran.

În Uniunea Europeană , piața turismului rural este estimată la peste 370 milioane persoane , iar 25% din turiștii europeniîși petrec concediile în spțiul rural.

Teritoriul țării noastre prezintă o mare varietate de valori cultural istorice : artă populară , etnografie, folclor, tradiții , vestigii istorice- un cadru natural armonios îmbinat, cu un fond peisagistic variat și pitoresc. Toate acestea se constituie într-un valoros potențial turistic și în certe valențe ale turismului rural românesc. Apărute și dezvoltate pe cele mai variate forme de relief, încă din vremea traco-dacilor, așezările rurale românești au păstrat și mai păstrează încă în bunăstare datinile și obiceiurile străvechi , un bogat și variat folclor , elemente originale de etnografie și artizanat, ce pot fi valorificate turistic în cadrul unei strategii de organizare și dezvoltare a turismului rural.

Diferența dintre Agroturism și Turism Rural:

Turismul rural necesită spațiul rural bine păstrat, cu specificul său rustic , însă nu necesită neapărat și activități în sectorul primar.

Agroturismul necesită în mod obligatoriu și activități din sectorul primar.

Agroturismul și turismul rural sunt caracterizate , de multe ori , ca reprezentând unul și același concept. În definirea particularităților formelor de turism menționate mai sus pot fi luate în considerare două criterii importante:

-criteriul ponderii veniturilor realizate din activitatea de turism de care beneficiază comunitatea rurală sau o parte a acesteia;

-criteriul ponderii componentelor ofertei turistice. Conform acestei clasificări , turismul rural cuprinde cultura, istoria și tradițiile existente în spațiul rural , agroturismul deține și componente specifice gospodăriei silvo-agro-zootehnice (producția și furnizare de produse specifice agricole, vizitare de pivnițe, pescuit, vânătoare, echitație,etc.).

1.1.Scurt istoric al localității

Comuna Baia de Fier apare in documentele secolelor XV - XVI ca flind alcatuită din două sate (Baia, Sohodolul), iar după aceea din trei sate (Baia, Sohodolul si Neagra - astăzi catunul Negreni).

Baia de Fier este una dintre așezările din țara noastră, care alături de alte câteva localităti, a contribuit, prin resturile fosile umane descoperite de cercetători, speologi și istorici, pe teritoriul ei, la studierea apariției omului pe pământ cu mii de ani în urma, precum și la conlocuirea lui, pentru un timp îndelungat, împreuna cu animalele sălbatice sau domestice.

Cu toate că primele documente scrise care o introduc în istorie datează abia de la sfârșitul secolului al XV-lea (1480), existența Băii de Fier ca așezare umană este mult mai veche, ea întinzându-se până departe în negura trecutului, fără istorie scrisă, în zecile de mii de ani, când omul abia rupt din animalitate, trăia încă împreună si puțin diferențiat de antropoidele din care s-a smuls existenta.