Proiecte Economice în Turism - Transfagarasanul

Dacă ar trebui să spunem în câteva cuvinte, atunci Transfăgăraşanul (DN 7C) este doar drumul care traversează munţii Făgăraş (cei mai înalţi munţi ai României – vârful Moldoveanu – 2544 metri) şi uneşte Muntenia de Ardeal.

Dar de fapt, Transfăgărăşanul este mai mult de atât. Este drumul care ajunge o altitudine de 2.042 de metri, în Căldarea Glaciară Bâlea. Are două benzi care se întind pe o lungime de 92 de kilometri, în lăţime măsoară 40 km, acoperind o suprafaţă de aprox. 3000 km. Din cauza nenumăratelor serpentine cu maşina viteza medie este de cel mult 40 km la oră. Apoi, pe întregul traseu sunt construite 27 de viaducte şi poduri şi cel mai lung tunel de la Capra la Bâlea Lac, de 887 de metri, care străbate muntele Paltinul. Aerisirea tunelului se face natural datorită curenţilor de aer extrem de puternici. Banda de circulaţie prin tunelul neiluminat are doar 6 metri lăţime şi un trotuar de un metru lăţime.

În sensul geografic cel mai larg, prin masivul Făgăraşului se întelege întregul complex muntos aparţinând Carpaţilor Meridionali, cuprins între Valea Oltului la vest, văile Bârsei, Grosetului şi Dâmboviţei la vest, Depresiunea Făgăraşului la nord şi cele ale Jiblei, Arefului, Bradetului şi Câmpulungului la sud.

În cadrul acestui spaţiu se disting două şiruri de munţi, aproape paralele: unul nordic, al Munţilor Făgăraşului propriu-zişi, formând o culme înaltă, neintreruptă şi altul sudic, constituit din Culmea Coziei (Ghitu - Frunti-Cozia), mai putin înaltă şi adânc ferestruită de ape, continuată dincolo de Râul Doamnei prin munţii Iezer - Păpuşa. Între cele două şiruri de munţi se află bazinul depresionar al loviştei, cunoscut la vest de Topolog (de Culmea Maglele) sub denumirea de Ţara Loviştei.

Având cele mai înalte creste muntoase ale Carpaţilor Meridionali (peste 2500 m altitudine) de o mare valoare turistică această zonă este favorabilă mai ales turismului gen „drumeţie“ dar şi alpinismului de performanţă, sporturilor de iarnă, turismului de circulaţie şi turismului de sfârşit de săptămână. Oferta turistică constă în special din atractivitatea peisagistică creată de Munţii Făgăraşului, din unele lucrări hidroenergetice şi dintr-un vast patrimoniu cultural-istoric şi etnografic.

Transfăgărăşanul a fost construit între anii 1970 – 1974 în timpul lui Nicolae Ceauşescu, care a vrut să asigure un drum strategic peste munţi, inaugurarea având loc în data de 20 septembrie 1974. Pentru realizarea acestuia s-au escavat circa 3 milioane de tone de piatră, s-au făcut peste 800 de lucrări transversale şi aproape 300.000 de metri cubi de zidărie. Pentru executarea tunelului Capra - Bâlea au fost săpaţi peste 41.000 metri cubi de piatră, folosindu-se 20 tone de dinamită, 3.500 tone de ciment, 90 tone de oţel beton, 24.000 ancore, 130 tone de plase sudate, 14.000 metri pătraţi de cofraje, 1.800 metri de tuburi de beton, 4.100 metri de ţeavă, 50 tone de confecţii metalice, 7.000 metri cubi de nisip, 6.000 metri cubi de pietriş, 3.000 tone de cribluri şi 740 de lămpi de iluminat.

Direcţia recomandată pentru străbaterea acestuia cu autoturismul este dinspre sud spre nord, din cauza pantei mai abrupte pe versantul nordic al Munţilor Făgăraş. Traseul este deosebit datorită peisajelor întâlnite, cu multe curbe periculoase, diferenţe mari de nivel, stânci şi prăpăstii precum şi cascade abrupte.

Transfăgărăşanul începe din comuna Arefu, în judeţul Argeş, la kilometrul 61 al DN7C şi se termină în comuna Cărtişoara (Sibiu), la intersectia cu DN1. Are circa 91,5 kilometri lungime şi două benzi de circulaţie. Este un drum în rampă cu multe serpentine. Are mai multe tunele şi viaducte - la Bâlea Lac şoseaua trece prin cel mai lung tunel din România (887 m), Tunelul Bâlea. În tunel există o singură bandă de circulaţie ce are 6 metri lăţime şi un trotuar de un metru lăţime. Tunelul nu este iluminat artificial.

Şoseaua este închisă traficului de la sfârşitul lunii octombrie până în luna iunie din cauza zăpezii care acoperă drumul.

În cuprinsul lor se află opt din cele 14 vârfuri ale munţilor României care ating altitudinea de 2500 m: Moldoveanu (2544 m), Negoiu (2535 m), Colţul Viştei Mari (2527 m), Lespezi (2522 m), Cornul Călţunului (2510 m), Vânătoarea lui Buteanu (2507 m), Hârtopu (2506 m), Dara (2500 m).

Pe timp de iarnă transportul de la Bâlea Cascada la Bâlea Lac se poate face cu telecabina pe o distanţa de 3800 m.

Peisajul este foarte frumos şi în acelaşi timp sălbatic având în partea laterală prăpastii pe o suprafaţă de 9 km. Din cauza faptului că traseul este situat în cei mai înalţi munţi ai ţării, acesta poate fi străbatut doar vara. Transfăgărăşanul face legătura între Muntenia şi Transilvania respectiv între judeţele Sibiu şi Curtea de Argeş.

Traseul prezintă o mare atracţie pentru turişti datorită peisajelor fascinante create de relieful glaciar. Cele peste 60 de lacuri glaciare ale Făgăraşilor însumează 24 ha de luciu de apă. Bâlea 4,65 ha, Podragu 2,86 ha (15,5 m adancime), Urlea 2ha, Capra 1,83 ha, Avrig 1,48 ha. Lacul de la cea mai mare altitudine din tară, 2282 m - Tăul Mioarelor şi Lacul Învârtitei (din Nucşoara) care, (fenomen rar) este găzduit de o interesantă cuvă de gips. Valorile radiaţiilor solare globale (anuale) sunt în Făgăraş de 110 Kcal/cm2 avand o durată de 1800 ore/an (calculul este valabil până la 1000 m altitudine sud şi 1500 m nord). Temperaturile medii prezintă o diferenţă de 1-2 grade Celsius între feţele nord-sud. Media anuală a temperaturilor este cuprinsă între 0-2 grade Celsius (în zona somitală). În luna ianuarie temperaturile medii oscilează între 7-9 grade Celsius, în iulie atinge 7 grade, iar maxima înregistrată este de 20 grade Celsius. Vântul este predominant spre vest. Precipitaţiile multianuale ating valori de 1200-1400 ml/m2.

Pentru cei care doresc să se “aventureze” pe Transfăgărăşan, este recomandat să o facă din sud spre nord.

Peisajul este mirific, iar diferenţele de nivel şi serpentinele se constituie într-o provocare atât pentru maşini cât şi pentru şoferi. Din păcate, din cauza condiţiilor meteorologice, în fiecare an Transfăgărăşanul este deschis doar câteva luni pe an, începând în iulie şi până în octombrie.

Cele mai importante puncte de atracţie turistică sunt Lacul şi Barajul Vidraru, care este unul dintre cele mai mari din Europa, apoi Cetatea Poenari (construită pe vremea lui Vlad Ţepeş), Lacul glaciar Bâlea şi Cascada Bâlea.

Zona Făgăraşului şi împrejurimile sale se înscriu în circuitul marilor valori turistice ale Europei, dispunând de o varietate peisagistică deosebită, de un potenţial turistic natural şi antropic extrem de bogat şi bine reprezentat, atât în mediul urban, cât şi în cel rural, de edificii semnificative, încărcate de istorie, de monumente şi muzee, de aşezări pitoreşti şi locuri legate de numele unor personalităţi marcante ale culturii româneşti, germane şi maghiare, de locuri de agrement, staţiuni şi cabane turistice.

Perspectivele dezvoltării durabile a turismului sunt influenţate de modul de realizare a performanţelor calitative pe următoarele planuri: economic, social, politic, cultural şi ecologic, în special. Valorificarea complexă şi eficientă a potenţialului turistic din zonă, trebuie să se desfăşoare concomitent cu protejarea şi conservarea valorilor turistice, prin implicarea tuturor factorilor de răspundere în domeniul de referinţă. Fără îndoială că o scurtă vizită într-o zonă ale cărei trăsături specifice-geografice, istorice, etnografice se poate desfăşura urmărind cunoaşterea principalelor obiective de interes turistic.

În acelaşi timp invităm turistul să intre în universul spiritual făgărăşan şi să cunoască aparent enigmaticele obiceiuri care mai pot fi întâlnite în timpul sărbătorilor de iarnă, la nuntă sau la înmormântare. Turistul va descoperi aici frumuseţile portului, cântecului şi jocului desfăşurate în ultima lună a anului când viaţa satului este dominată de “CEATA FECIORILOR”.