Protecția consumatorului în turism - SUA

Istoria protecţiei consumatorilor în Statele Unite ale Americii evidenţiază în principal acţiunile oficiale juridice asupra crizelor şi situaţiilor care generează nemulţumirea publicului consumator şi care necesită un răspuns public. Acest model a luat naştere contrar legilor secolului al 19-lea, care promovau libertatea contractelor şi avertizarea cumpărătorilor în legătură cu un anumit produs.

În timp, crizele specifice şi evenimentele politice au condus, atât la crearea birocraţiei guvernamentale, care avea jurisdicţie asupra produselor şi practicilor ce afectau consumatorii, cât şi la o gamă largă de acţiuni ce susţineau drepturile private, cum ar fi dreptul consumatorului de a intenta un proces, dacă acesta putea dovedi că a fost victima unei practice ilegale.

Unul din primele cazuri de acest gen l-a reprezentat modul deplorabil al industriei Americane de ambalare a cărnii, caz ce a fost expus de Upton Sinclair în best-seller-ul “The Jungle - Jungla”, în anul 1905.

Indignarea generată de Sinclair, dar şi de alţi investigatori ai momentului, a condus la crearea Administraţiei Alimentelor şi Medicamentelor, pornind astfel prima inspecţie de mare anvergură, în ceea ce priveşte siguranţa alimentelor în Statele Unite.

Începutul secolului 20 a dus la mărirea numărului de agenţii de control, atât federale, cât şi locale şi la apariţia mai multor legi ce făceau referinţă la protecţia consumatorului.

Cu toate acestea, mişcarea modernă de protecţie a consumatorului a început în anii 60, printr-un proiect de lege promulgat de preşedintele Kennedy ce susţinea dezvoltarea unei “Mari societăţi”, dar şi efortul marilor apărători ai consumatorilor din acea vreme, care avertizau de existenţa unor produse nesigure şi cereau guvernului inaspriprea controalelor.

Rezultatul este acela că, în prezent, consumătorul american este protejat de produsele periculoase, nesigure, de fraudă, publicitate înşelătoare şi de practicile neloiale ale întreprinderilor, printr-o serie de legi şi drepturi private. Aceste drepturi, atât publice cât şi private protejează consumatorul, dar îl şi atenţionează în acelaşi timp de faptul că, în primul rând, trebuie să ştie să se protejeze pe el însuşi.

1.1. MECANISMELE FEDERALE DE PROTECŢIE A CONSUMATORULUI

Principala, dar nu singura, agentie de protectie a consumatorului la nivel federal este Comisia Federala de Comert a Statelor Unite. Este o comisie ce actioneaza atat independet, cat si alaturi de alte agentii federale, administrand o varietate de legi ce protejeaza drepturile consumatorilor. Scopul comisiei este sa ofere consumatorilor o piata sigura, care sa-i fereasca de practici neloiale si sa ofere produse de inalta calitate la preturi foarte avantajoase.

1.1.1. Jurisdictia Comisiei de Comert

Comisia de Comert isi deriva autoritatea de protecţie a consumatorilor, în primul rând, din Secţiunea 5(a) al Actului Comisiei Federale de Comert, care interzice “activitatile sau practicile neloiale sau inselatoare in comert sau care afecteaza comertul”. Potrivit comisiei, inselaciunea are loc atunci cand exista o dovada materiala, reala a unei dezinformari sau a unei practici menite sa induca in eroare consumatorul.

1.1.2. Autoritatea de investigatie si executie a Comisiei de Comert

Comisia Federala de Comert se foloseste de autoritatea sa pentru a desconsipra inselaciunea, activitatile neloiale sau violarea oricarui statut asupra caruia are autoritate. Biroul Protectiei Consumatorului poate cere drepturi civile de investigatie, pentru a descoperi posibile nereguli.

Pe langa activitatile de investigare, Comisia are dreptul, daca banuieste ca exista o neregula, iar actiunea sa este in interes public, sa faca o plangere asupra celuia ce se face vinovat. Va avea loc o audiere in fata unui judecator al Administratiei Legilor si daca se dovedeste ca a avut loc o neregula, acesta poate recomanda un ordin de incetare a activitatii asupra celui vinovat.