Protecția consumatorului privind serviciile hoteliere

INTRODUCERE

Întâietatea utilizării noţiunii de consumator este disputată între europeni şi nord-americani. Cei din urmă afirmă că preşedintele John Kennedy a utilizat prima dată această noţiune în faţa congresului, în 1962, rostind celebrele cuvinte: “Consumers, by definition, include, us all”, iar europenii pun pe seama economiştilor folosirea pentru prima oară a acestui termen, în timpul crizei economice 1930.

Indiferent, unde, când şi de cine a fost denumit astfel, consumatorul a existat din cele mai vechi timpuri. Cumpărător sau utilizator, el era protejat încă din antichitate împotriva viciilor ascunse ale bunului achiziţionat.

Există situaţii când agenţii economici, datorită puterii lor economice sau financiare, aduc pe piaţă bunuri sau servicii care, nu satisfac cerinţele, consumatorii neavând posibilitatea obiectivă de a percepe în mod conştient adevărata calitate a mărfii achiziţionate şi de a face o alegere în deplină cunoştinţă de cauză, datorită deficitului de informaţie pe care îl au faţă de caracteristicile sau performanţele unui anumit produs sau serviciu. Astel, consumatorii pot fi supuşi riscului de a achiziţiona un produs sau de a li se presta un serviciu care să le poată afecta viaţa, securitatea, sănătatea sau drepturile şi interesele legitime.

În acest context, protejarea părţii slabe a apărut ca o necesitate, care s-a materializat într-o legislaţie relativă la protecţia consumatorului.

În România, interesul protecţiei consumatorilor a apărut după 1989, alimentat de dorinţa integrării în structurile europene şi de noile condiţii din economia românească.

CAP I. EVOLUŢIA SERVICIILOR HOTELIERE

Istoria şi evoluţia hotelurilor

Semne ale existenţei industriei hotelăriei şi ospitalităţii au fost înregistrate încă din timpuri biblice, când Maria şi Iosif au ajuns în Bethleem în timpul recensământului. Ajunşi acolo, ei nu au găsit loc de cazare pentru că toate camerele hanului erau deja pline.

Încă din cele mai vechi timpuri oamenii au călătorit pentru comerţ, religie, educaţie, familie, sănătate şi recreere.

Cuvântul hotel provine din franţuzescul hôtel (hôte însemnând gazda) şi se referea la un tip de primărie franceză sau orice fel de instituţie publică fiind vizitată frecvent de oameni, dar care nu oferea locuri de cazare.În franceza contemporană înţelesul cuvântului hotel are acelşi înţeles ca şi termenul englezesc (hotel = local cu camere special amenajate pentru închirierea pe termen scurt pentru călători), în timp ce hôtel particulier a căpătat sensul vechi al cuvântului hôtel

În ciuda omniprezneţei internaţionale a hotelului, ştim destul de puţine despre istoria sa. Poate pentru că hotelurile sunt ceva obişnuit în ziua de azi; prezenţa lor este evidentă, în timp ce semnificaţia lor rămâne neexaminată. Dar existenţa hotelului ca instituţie nu vine de la sine, el trebuie apreciat ca şi stil arhitectural sau caracter social. Evoluţia sa nu s-a produs la nimereală sau pe cale naturală, ci a fost gândită şi efectuată treptat de un număr cert de oameni, care au fost forţaţi de imprejurări sa stea intr-un singur loc, aceştia înţelegând necesitatea unei astfel de clădiri. Hotelul a fost şi este un artefact al unei schimbări epocale, unde oamenii încet, încet s-au discoaciat de locurile natale. Pentru mai bine de un mileniu, majoritatea oamenilor din Europa şi continentul American au fost fixaţi în aceleaşi locuri de servici, familie, obiceiuri şi putere politică, în timp ce perioada modernă a produs o gramadă de excepţii de la regulă chiar incepând cu secolul al-VIII-lea, atunci când a căzut feudalismul si s-a ridicat capitalismul şi au apărut noi noţiuni de libertate personală, aceasta dând naştere la o eră fară precedent, o era a mobilitaţii umane

La început industria hotelăriei a întampinat dificultăţi serioase în procesul de dezvoltare si extindere, deoarece, în general oraşele nu erau dezvoltate în de ajuns din punct de vedere economic si socio-cultural, şi construcţia unei structuri cu funcţiune de cazare(taverna, han, pensiune sau hotel) mai spre periferia oraşelor capata repede titlul de “loc rău famat”. Oamenii nu greşeau în totalitate, pentru că aceste clădiri se făceau cunoscute foarte greu la început din cauza lipsei mijloacelor de promovare si publicitate, si cei care foloseau cel mai des serviciile clădirilor de acest gen erau in general prostituatele, hoţii, şarlatanii, cei care prevedeau viitorul, sau cei care pretindeau cunoaşterea ştiinţelor occulte si practicarea acestora spre ajutorarea oamenilor. Astfel din vorbă în vorbă se făcea cunoscuta cladirea respectiva, dar capăta un renume prost şi turiştii, sau negustorii evitau astfel de cladiri.