Regionalism și Regionalizare Politică, Economică și Culturală în Europa de Vest

Domeniu: Turism

Conține 1 fișier: doc

Pagini : 40 în total

Cuvinte : 17798

Mărime: 128.12KB (arhivat)

Publicat de: Ivona Adam

Puncte necesare: 11

Facultatea de Geografie-Bucuresti

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

1. REGIONALISM ŞI REGIONALIZARE POLITICĂ ÎN EUROPA DE
VEST (MAREA BRITANIE ŞI FRANŢA) 4
1.1. Definiţii şi concepte 4
1.2. Tipuri de regionalizare 5
1.2.1. Regionalizare administrativă 5
1.2.2. Regionalizare prin intermediul guvernelor locale 5
1.2.3. Descentralizare regională 5
1.2.4. Autonomie regională 6
1.2.5. Regionalizare prin intermediul entităţilor federale 6
1.3. Marea Britanie 7
1.3.1. Revoluţia engleză 7
1.3.2. Modelul sistemului politic Westminster în Regatul Unit 9
1.4. Franţa 11
1.4.1. Revoluţia franceză 11
1.4.2. Sistemul politicii actuale 13
1.4.3. Descentralizarea regională 14
2. REGIONALISM ŞI REGIONALIZARE ECONOMICĂ ÎN EUROPA
DE VEST (OLANDA ŞI BELGIA) 17
2.1. Olanda 17
2.1.1. Specificul populaţiei şi economiei 17
2.1.2. Populaţie şi aşezări 17
2.1.3. Industria 18
2.1.4. Agricultura 19
2.1.5. Căi de comunicaţii şi transporturi 20
2.1.6. Servicii 21
2.2. Belgia 23
2.2.1. Caracterizarea economiei 23
2.2.2. Economia belgiană în secolul al XX-lea 24
2.2.3. Investiţiile străine 24
2.2.4. Ocuparea forţei de muncă 26
2.2.5. Bugetul 26
2.2.6. Economia capitalei Bruxelles 28
2.2.7. Alte zone cu activităţi economice în Belgia 28
3. REGIONALISM ŞI REGIONALIZARE CULTURALĂ ÎN EUROPA
DE VEST (FRANŢA) 30
3.1. Europa culturală 30
3.2. Raportul cultură – valoare culturală 31
3.3. Globalizarea culturală 31
3.4. Cultura franceză 32
3.5. Regiuni culturale în Franţa 33
3.5.1. Alsacia 33
3.5.2. Nancy 35
3.5.3. Perpignan şi Catalonia franceză 36
3.5.4. Normandia şi Bretania 37
3.5.5. Nantes 38
3.5.6. Valea Loarei 39
3.6. Protejarea diversităţii culturale 39
BIBLIOGRAFIE 40

Extras din proiect

1. Regionalism şi regionalizare politică

în Europa de Vest

(Marea Britanie, Franţa)

1.1. Definiţii şi concepte:

In ultimii ani, regiunile si regionalizarea s-au impus in statele europene si constituie, fara indoiala, inovatia cea mai marcanta a sistemelor de administrare teritoriala din cursul ultimelor decenii.

Pentru a întelege mişcările care au loc în prezent în plan regional trebuie să facem diferenţa între regionalism si regionalizare.

Unii autori folosesc termenul de regionalism în dublu sens: privit ca o mişcare de sus în jos şi astfel definesc regionalizarea şi termenul regionalism privit ca o mişcare de jos în sus ceea ce consideră că defineşte regionalismul.

- Regionalismul privit ca o mişcare de jos in sus în care, regiunea este percepută de către oamenii care o locuiesc ca un teritoriu omogen, reprezintă conştientizarea intereselor comune şi aspiraţia lor de a participa la gestionarea acestor interese. În acest sens se poate vorbi de o “conştiinţă regională” care apreciză că statul este prea îndepărtat şi prea mare pentru a rezolva problemele regionale. Plecându-se de la această accepţiune statul e acuzat că vrea să impună un model unitar particularităţilor regionale. În acest sens regionalismul corespunde unei dorinţe profunde a colectivităţilor locale de a fi responsabile de rezolvarea problemelor care le privesc în mod direct.

- Regionalizarea presupune o abordare de sus in jos şi vizează alte scopuri şi mijloace de punere în aplicare faţă de cele ale regionalismului. Ca răspuns la mişcarea regionalistă statul poate să recunoască o identitate regională – regiunea fiind percepută ca un teritoriu considerat omogen de către stat - şi poate lua măsurile necesare pentru ca regiunile să participe la gestionarea propriilor afaceri.

Regionalizarea,este de fapt ,rezultatul tendintei de evolutie a organizarii teritoriale in statele europene de azi. De astfel,in ziua de azi,putem vorbi de o “Europa a regiunilor”in care regiunile reprezinta colectivitatea publica ce raspunde nevoi de teritorializare a anumitor politici comunitare. Punctul de plecare al regionalizării îl constitue dezechilibrele regionale, în fapt conştientizarea acestora. Regionalizarea se poate manifesta atât în plan naţional cât şi internaţional. În plan internaţional ca exemple doar în Europa ar fi: cooperarea scandinavă, cea dintre statele Benelux şi mai recent Uniunea Europeană.

Regionalizarea şi regionalismul sunt concepte ce descriu două mişcari în plan regional între care există o interacţiune inevitabilă. Regionalizarea urmăreşte de cele mai multe ori reducerea dezechilibrelor economice regionale şi o dezvoltare armonioasă a întregului teritoriu naţional în timp ce regionalismul implică o oarecare putere de decizie a regiuni în ceea ce priveşte afacerile de interes regional şi afirmarea identităţii sale (în ceea ce priveşte cultura, particularităţi lingvistice, etnice, tradiţii, etc.). Nevoilor regiunilor li se răspunde printr-o politică de stat care la rândul ei are repercursiuni asupra sentimentului regional şi antrenează reacţii ale regiunii.

Există o evoluţie în ceea ce priveşte caracterul regionalismului pe plan european care, dintr-o „mişcare”, a devenit o „activitate normalizată şi instituţionalizată”, evoluând spre conceptul de “regionalism pacificat”. În anii 1990 în prim plan a trecut un nou tip de regionalism care se conturează în parte şi sub influenţa fenomenului de globalizare fiind caracterizat prin apariţia unor regiuni noi, uneori suprastatale, care nu sunt rezultatul unei dezvoltări organice şi pentru care sunt create instituţii noi.

În acelaşi timp, trebuie operată o distincţie între regionalism - termen întâlnit în discursul politic, a cărui finalitate poate conduce la federalizare (un ansamblu teritorial construit pe baze istorice şi culturale, care dobandeşte competenţe în materie de politici publice – este cazul landurilor germane), şi regionalizare care este o acţiune administrativă, ce vizează crearea de spaţii mai mari de cooperare şi, nu în ultimul rând, definirea unor noi unităţi administrativ-teritoriale