Responsabilitate Socială Petrom

CAPITOLUL 1. RESPONSABILITATEA SOCIALĂ

1.1 Conceptul de responsabilitate socială.

Conceptul de responsabilitate socială a întreprinderii (Corporate Social Responsability) a apărut în S.U.A. în anii 1980, în timp ce, în Europa, utilizarea sa este mai recentă. În context american, paternitatea conceptului de CSR este atribuită lui Howard Bowen, în 1953, în lucrarea „Social Responsabilities of the Businessman“. El defineşte noţiunea printr-o serie de obligaţii ce conduc la politici, decizii şi linii de conduită compatibile cu obiectivele şi valorile societăţii. Definiţia responsabilitaţii sociale presupune decizii şi acţiuni efectuate de conducători pentru raţiuni economice sau tehnice. Comitetul pentru Dezvoltarea Economică (CED) aprofundează conceptul de CRS care face referinţă la trei aspecte:

• primul cuprinde responsabilitaţile bazate pe îndeplinirea funcţiilor esenţiale ale întreprinderii, relative la producţie, locuri de muncă şi creştere economică;

• al doilea înglobează pe primul, include noţiunea extinsă de responsabilitate, cu o sensibilitate la evoluţiile societăţii şi aşteptările cu luarea în consideraţie a problemelor de protecţie a mediului, relaţiilor sociale sau a informaţiilor privind consumatorii;

• în al treilea ţine seamă de exercitarea responsabilitaţilor care apar si conduc la ameliorarea mediului, cum ar fi: ţintele pentru locurile de muncă în favoarea populaţiilor defavorizate.

Responsabilitatea Socială a Întreprinderilor (CSR) se menţionează pentru prima dată în Strategia de la Lisabona (2000), în principal prin apelul făcut către întreprinderi pentru ca acestea să contribuie la atingerea ambiţioaselor obiective ale Strategiei. În iulie 2001, Comisia a publicat Cartea verde “Promovarea unui cadru european pentru Responsabilitatea Socială a Întreprinderilor”, prin care puterile publice de la toate nivelurile, adică: organizaţii internaţionale, întreprinderi, parteneri sociali şi toate persoanele interesate, sunt chemate să-şi “exprime opinia asupra manierei în care se poate construe un parteneriat care să instituie un cadru nou care să favorizeze Responsabilitatea Socială a Intreprinderilor, ţinând cont de interesele atât ale întreprinderilor cât şi ale diverselor părţi implicate”.

De la acest nivel a fost lansat conceptul de „Best Practice” în domenii precum:

- învăţarea continuă;

- organizarea muncii;

- egalitatea de şanse;

- incluziunea socială şi dezvoltarea susţinută.

Tot mai multe întreprinderi europene au promovat strategii cu privire la responsabilitatea socială (RS) ca răspuns la presiunile sociale, economice şi ecologice. Scopul strategiilor era de a trimite un semnal tuturor celor implicaţi cu care societăţile respective interacţionează: angajaţi, angajatori, investitori, consumatori, autorităţi publice, respectiv ONG-uri. Se estimează că o astfel de politică poate contribui la îmbunătăţirea forţei financiare a întreprinderilor.

1.2 Definiţia responsabilităţii sociale

Comisia Europeană a definit responsabilitatea socială ca fiind integrarea voluntară de către întreprinderi a preocupărilor sociale si de mediu la activităţile comerciale si relaţiile lor cu părţile interesate. Ea permite întreprinderilor, oricare ar fi dimensiunea lor, să contribuie la concilierea ambiţiilor economice, sociale si de mediu in cooperare cu partenerii lor.

Într-o publicaţie a World Business Council for Sustainable Development (WBCSD)

(Consiliul Mondial al Companiilor pentru Dezvoltare Durabilă) este folosită o altă definiţie: „Responsabilitatea socială a companiilor este angajamentul continuu asumat de către companii de a avea un comportament etic şi de a contribui la dezvoltarea economică, îmbunatăţind în acelaşi timp, calitatea vieţii angajaţilor şi familiilor acestora, a comunităţilor locale şi a societăţii în general.” (Holme &Watts/ 2000)

Această definiţie scoate în evidenţă faptul că, pe lângă responsabilitatea firmei faţă de comunitate, acestea trebuie să manifeste şi o conduită etică. Fără indoială de aici pot rezulta o serie de discuţii cu privire la ce se înţelege printr-o comportare etică, semnificaţii ce vor fi dezvoltate în cadrul altor capitole ale acestui studiu. Precizăm că această definiţie este folosită şi de ONG atunci când promovează CSR, anuanţând că “CSR are în vedere modul în care companiile/întreprinderi/firme conduc procesul economic, astfel încât acesta să aibă un impact global pozitiv asupra societăţii”

1.3 Efectele economice ale responsabilitatii sociale

Efectele economice ale responsabilitaţii sociale pot fi structurate în efecte directe

şi indirecte.

Efectele directe pozitive rezultă de exemplu dintr-un mediu de muncă mai bun care conduce la creşterea motivaţiei şi productivităţii angajaţilor, precum şi dintr-o utilizare mai eficientă a resurselor naturale.

Efectele indirecte rezultă dintr-un interes crescând al consumatorilor şi investitorilor corelat cu şanse de piaţă mai bune.