Resurse agroturistice - Comuna Bran

CAPITOLUL 1. IDENTIFICAREA RESURSELOR AGROTURISTICE DIN LOCALITATEA BRAN

1.1. Prezentarea localitǎţii:

Istoric

Ordinul teutonic a început construcţia unui fort din lemn (Castelul Bran) la începutul secolului al XIII-lea. După ce acesta a fost distrus de mongoli în 1242, Sigismund al Ungariei a început în 1377 construcţia unui castel din piatră, timp în care aşezarea Bran a început să se dezvolte în apropiere. Aflat pe o culme abruptă, castelul proteja o cale strategică de trecere între Transilvania şi Valahia. În 1498 Bran a căzut în jurisdicţia Braşovului.

Cele mai vechi urme de locuire în trecătoarea Bran datează din paleoliticul mijlociu:în Peştera Liliecilor din satul Peştera (comuna Moeciu) au fost descoperite vârfuri de silex, lamele şi răzuitoare.

Trecătoarea Branului a fost utilizată încă de pe vremea romanilor, fapt atestat de cele două monumente funerare cu inscrip ii în limba latină şi cărămizile cu ştampila Legiunii a XIII- a Gemina descoperite în apropierea Branului.

Prima consemnare într-un document a localităţii datează din anul 1367, atunci când Petru, voievodul Transilvaniei, porunceşte conventului din Cluj-Mănăştur să ia parte la intrarea în posesie de către magistratul Iacob „nobil de Drag", zis de Braşov, a teritoriilor sale moştenite pe cale ereditară, printre care se număra şi Terch (Bran).

Deoarece Branul este moştenit de către magistratului braşovean, se poate afirma cu certitudine că existenţa localităţii este anterioară anului 1367. Şase ani mai târziu (în 1373) un sfert din satul Bran, (de aceasta dată menţionat sub numele de Turcz), este donat de către regele Ungariei lui Nicolae, episcop de Cenad şi nepotului său Matei. Din moment ce poate fi împărţit, se presupune că acest sat era şi atunci o aşezare întinsă în cadrul platformei Bran.

În urma unui conflict între regele Andrei al II-lea şi Cavalerii Teutonii, aceştia sunt obligaţi să părăsească zona, iar construirea cetăţii a fost încredinţată în anul 1377 braşovenilor. La 25 aprilie 1651, principele Transilvaniei Gheorghe Rakoczi al II-lea emite un act care atribuie braşovenilor cetatea şi domeniul Branului. Acest document este aprobat la 27 februarie 1653 şi de Dieta Braşovului, astfel încât satele aparţinătoare Branului devin proprietatea oraşului Braşov.

Intrarea Transilvaniei sub stăpânirea Imperiului Habsburgic la sfârşitul secolului al XVII- lea aduce cu sine şi introducerea reglementărilor urbanistice. Primul şi cel mai complet urbariu al cetăţii şi al satelor brănene a fost cel din 1761, prin care s-a realizat inventarierea bunurilor domeniului Bran şi a tuturor veniturilor care proveneau din acesta, care erau încasate de către oraşul liber crăiesc Braşov (ca stapân al domeniului). Documentul consemnează împărţirea satelor branele în două plase: plasa din jos de vama Sohodol, Predeal, Poarta, (actuale sate ale comunei Bran) şi plasa din sus de vamă, care includea satele aparţinătoare comunelor actuale Moeciu şi Fundata.

Cu privire la numele prin care localitatea a fost cunoscută de-a lungul anilor, istoricul Nicolae Pepene nota:

Ïn documentele medievale Terch mai apare sub formele "Turciu", "Thwerch", "Turzburg", "Törzburg", "Turcfest", "Torcsvar" etc., adica "Turcu" sau "Cetatea Turcului". O altă ipoteză lingvistică ce respectă coordonatele geografice ale Branului contemporan este traducerea prin "Poarta", "Cetatea Por ii", rădăcina toponimului fiind cuvântul german "Tör" (poartă). Denumirea românească actuală, "Bran", se pare că apare în documente abia în 1474 şi poate avea la origine toponimul maghiar "Baranmezö"(1427), denumind o luncă din apropierea cetă ii, sau poate are o origine slavă, ca alte toponime întâlnite în Bran (Predeal=Hotar, Sohodol=Valea Seacă), derivată din importanţa strategică a trecătorii ("poartă", "loc de aparare","a lupta")".

Satele brănene libere intră astfel sub incidenţa reglemetărilor administraţiei de stat şi vor cunoaşte diferite arondări din punct de vedere administrativ. În anul 1850 fac parte din districtul Braşov, care este alipit la districtul Sibiu, în 1854 înfiinţându-se prefectura Braşov, iar Branul fiind una din cele zece preţuri. În anul 1863 Branul este arondat la districtul Făgăraş, pentru ca în 1872 să se formeze comuna Branul de Jos cu trei sate (Sohodol, Predeal şi Poarta). În 1885 s-au constituit ca şi comune Poarta, Predeal, Şimon, Sohodol. Portivit reorganizării administrative din anul 1968, comuna Bran cuprinde actualele sate: Bran, Predeluţ , Şimon, Sohodol.

Un moment însemnat în istoria Branului în prima jumătate a secolului al XX- lea îl constituie perioada 1920-1948, când castelul Bran şi "dependinţele" sale au aparţinut Reginei Maria (şi din 1938, principesei Ileana), în urma dona iei făcute de către oraşul Braşov la 1 decembrie 1920, act benefic care a atras interesul statului şi al unor marcante personalităţi ale vieţii culturale româneşti pentru comuna Bran.

Aşezare geograficǎ şi structurǎ geologicǎ

Comuna Bran este situată la limita sudică a judeţului Braşov, în nord-estul culoarului depresionar Rucăr-Bran, la poalele Munţilor Bucegi şi ale masivului Piatra Craiului având ca şi coordonate geografice 450 51' latitudine nordică şi 250 35' longitudine estică. Comuna este formată din patru sate: Bran (sat reşedinţă de comună); Predeluţ, Şimon şi Sohodol. Comuna Bran, alături de celelalte „sate brănene" (aflate şi în componenţa actuală a comunelor Moeciu şi Fundata) este amplasată în unitatea geografică denumită „Platforma Bran", zonă ce face legătura între Depresiunea Ţara Bârsei şi Depresiunea Rucăr - Câmpulung Muscel. Platforma Bran este poziţionată între cele două mari depresiuni din judeţul Braşov, numite şi "ţări" (depresiunea Braşov sau Ţara Bârsei şi depresiunea Făgăraşului sau Ţara Făgăraşului) şi se desfăşoară pe direcţia principală de la nord-est la sud-vest.

Platforma Bran este considerată o arie de discontinuitate geografică relativă, care aparţine grupei montane a Bucegilor (incluşi în Carpaţii Meridionali) conturându-se asfel ca o unitate de relief bine individualizată. Zona este dominată de pasul Rucăr - Bran, situat la o înălţime de 1.290 m (între Munţii Piatra Craiului, la nord-vest, Munţii Bucegi la est şi Leaota la sud-est), asigurând legătura între Ţara Românească (Muntenia) şi Transilvania.