Resurse agroturistice și legislație în alimentația publică și agroturism Săliște, Județul Sibiu

Capitolul 1.IDENTIFICAREA RESURSELOR AGROTURISTICE DIN LOCALITATEA SĂLIŞTE, JUDEŢUL SIBIU

1.1. Prezentarea localității:

ISTORIC

Urme ale locuirii acestor meleaguri au fost găsite încă din preistorie, şi anume din paleolitic. La Sălişte au fost găsite numeroase vestigii arheologice datând încă dinaintea imperiului roman. Deşi a suferit influenţe romane, zona se deosebeşte de oricare alta prin aceea ca a păstrat specificul portului, în Sălişte elementele portului păstrând 90% din portul dacilor de altădată.

Izvoarele istorice scrise datează odată cu atestarea existenţei Cnezatului Marginei, fixat pe cetatea Sibiel şi continuă cu Scaunul Săliştii, se confundă cu Ţara Almaşului, devenită Plasa Sălişte.

Continuitatea în aceasta zonă a fost neîntreruptă. Prima atestare documentară a localităţii datează din 1354, cu denumirea de Nogfalu, în ungureşte, sau Grossdorf, în nemţeşte, Magna Villa, în latină, ceea ce înseamnă Localitate Mare, fapt ce vorbeşte despre dimensiunea şi activitatea existente aici. Mai târziu, în 1383 în documente figurează denumirea Magna Villa Valachiealis, în traducere Marele sat al Românilor.

Evul Mediu şi Epoca Modernă au reprezentat perioade în care săliştenii au avut de luptat pentru apărarea drepturilor naţionale.

Săliştea a facut parte din satele ce aparţineau cetăţii Salgo (1322), iar mai târziu din Ducatul Amlaşului, stăpânit, de la Vlaicu Vodă şi Mircea cel Bătrân, de domnii Ţării Româneşti.

După 1485 şi până în 1876, a devenit componentă a celor şapte judeţe ale Universităţii săseşti şi obligată la numeroase dări şi obligaţii feudale. Faptul a declanşat mişcări sociale ample, conduse de ţăranii din zonă. Cea condusă de Oprea Miclăuş şi de preotul Moise Macenic din Sibiel, a rămas în analele istoriei şi ale bisericii, prin canonizarea lor ca sfinţi la Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia. Militanţii au ajuns până la împărăteasa Maria Tereza în susţinerea cauzei lor. Atât ei, cât şi preotul Ioan din Galeş, care s-a alăturat cauzei lor, şi-au sfârşit zilele în închisoare, la Viena.

Începuturile feudale din această zonă au condus la numeroase conflicte şi revolte împotriva patriciatului săsesc din Sibiu, ce exercita presiuni asupra locuitorilor români din scaunul Sălişte.

Sălişte a fost mai târziu unul dintre centrele rezistenţei românilor ortodocşi faţă de Unirea cu Roma, iniţiată de habsburgi în 1700.

Revoluţia de la 1848 – 1849, Mişcarea Memorandistă precum şi toate manifestările naţionale ce au condus la Unirea Transilvaniei cu România la 1 Decembrie 1918 i-au găsit pe sălişteni implicaţi în cursul evenimentelor. Ca reprezentant principal, săliştenii participanţi la revoluţie l-au avut pe Dionisie Romano, om de cultura şi episcop de Buzău, care a rămas ca o figura proeminentă în istoria culturii Române, prin şcolile înfiinţate şi prin lucrările scrise.

În secolele XVIII - XIX, Sălişte devine un important centru meşteşugăresc, comercial şi cultural al Mărginimii.

AŞEZARE GEOGRAFICĂ

Oraşul Sălişte este situat în Depresiunea Săliştei, în sud-vestul judeţului Sibiu, la 21 Km vest distanţă de Sibiu şi la 30 de km de oraşul Sebeş din judeţul Alba, în zona dealurilor submontane ale Munţilor Cibin. Saliste a constituit in trecut comuna cu cel mai mare numar de sate din judet, avand in componenta zece sate.

Harta localității Săliște

Vecini

Asezata pe cumpana apelor Olt si Mures, pe granita dintre muntii Cibinului si podisul Transilvaniei, Salistea are ca vecini:(N) Ocna Sibiului, Ludus, Apoldul de Jos, (S) Muntii Cindrel, (V) Apoldul de Sus si Tilisca, (E) Sura Mica, Cristian si Orlat. Este situata la o latitudine medie de 350-600 m, cu o diferenta de peste 1800 m intre lunca Amnasului si circurile glaciare de sub vf. Cindrel si vf. Piatra Alba.

Populaţie

Conform recesământului efectuat in 2011, populația orașului Săliște se ridică la 5.421 de locuitori, în scădere față de recesământul anterior din 2002, când se înregistraseră 5.795 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (88,29%), cu o minoritate de rromi(3,04%). Pentru 7,84% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodoxi (89,28%). Pentru 7,91% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.

Localitatea Saliste are in prezent 1057 gospodarii ale populatiei, cu 1320 numere administrative intravilan, avand 3117 locuitori, la care se adauga cele ale localitatilor componente si anume:

• Gales cu un numar de 201 gospodarii/214 numere administrative intravilan si 389 locuitori;

• Vale cu un numar de 395 gospodarii/406 numere administrative intravilan si 476 locuitori;

• Sibiel cu un numar de 538 gospodarii/338 numere administrative intravilan si 575 locuitori;

• Fantanele cu un numar de 466 gospodarii/220 numere administrative intravilan si 321 locuitori;

• Sacel cu un numar de 381 gospodarii/225 numere administrative intravilan si 610 locuitori;

• Mag cu un numar de 310 gospodarii/228 numere administrative intravilan si 504 locuitori;

• Amnas cu un numar de 483 gospodarii/424 numere administrative intravilan si 581 locuitori;

• Aciliu cu un numar de 282 gospodarii/306 numere administrative intravilan si 316 locuitori;

• Crint cu un numar de 9 gospodarii/4 numere administrative intravilan si 5 locuitori, la care se adauga cele 47 din Poiana Soarelui cu 25 locuitori si Strainasi, cu 2067 locuitori.

Dupa religie, majoritatea populatiei este de religie ortodoxa, iar dupa nationalitate aici romanii sunt majoritari. Conform recensamantului din 1992, din cei 6.092 locuitori (Saliste - 2.862, Aciliu - 378, Amnas - 390, Crint -1, Gales - 347, Fantanele - 321, Mag - 389, Sacel - 523, Sibiel - 449, Vale - 432), ca si nationalitate, 5725 - romani, 7 - maghiari, 137 - germani, 233 – rromi si 1 - alte nationalitati.