Servicii de Alimentație

CAPITOLUL I

Operaţiuni specifice restaurantelor

Conţinutul si importanţa serviciilor turistice de alimentaţie publica.

Alimentaţia publică, alături de transport şi cazare, constituie o altă componentă importantă a activităţii din domeniul turismului, încadrându-se structural în categoria serviciilor de bază.

Ca activitate economică, alimentaţia publică este deosebit de complexă şi nu se rezumă doar la satisfacerea în exclusivitate a nevoii consumatorului-turist totuşi, dinamica ei este din ce în ce mai influenţată de evoluţia circulaţiei turistice, ceea ce justifică asocierea ei activităţilor de turism. Datele statistice, mai ales cele în ţările cu un turism înfloritor, justifică acest mod de a privi realitatea. În acelaşi timp, raporturile de intercondiţionare sunt evidenţiate şi de efortul permanent al alimentaţiei publice de a se alinia mutaţiilor intervenite în volumul, structura şi exigenţele cererii, rezultat al dezvoltării turismului intern şi internaţional, al diversificării şi multiplicării formelor de turism. Alimentaţia publică se conturează, deci, ca o componentă de bază a prestaţiei turistice.

Abordată prin prisma poziţiei sale, de componentă a produsului turistic, respective a serviciilor de bază, alimentaţia publică determină calitatea prestaţiei turistice în ansamblul ei, influenţează conţinutul şi atractivitatea ofertei turistice cu majore implicaţii asupra dimensiunilor şi orientării fluxurilor turistice.

Îndeplinirea acestui rol presupune ca serviciile de alimentaţie publică să întrunească câteva trăsături specifice:

• prezenţa lor în toate momentele-cheie ale consumului turistic: puncte de îmbarcare, mijloace de transport, locuri de destinaţie şi sejur, locuri de agrement. Se consideră că, o dată îndeplinită această condiţie, serviciile de alimentaţie publică vor răspunde, prin organizatorii lor, sarcinii de a asigura ansamblul condiţiilor pentru ca turiştii, aflaţi temporar în afara reşedinţei permanente, să-şi poată procura hrana necesară. Aceasta, cu atât mai mult cu cât ele reprezintă modalităţile principale de satisfacere a nevoilor cotidiene de hrană pentru categoriile de turişti, indiferent de modul în care au angajat prestaţia turistică şi de particularităţile acesteia;

• existenţa unei diversităţi structurale a serviciilor de acest gen, asigurată prin prezenţa unei tipologii largi de unităţi de alimentaţie publică, aptă să satisfacă o paletă diversificată de trebuinţe. Cu alte cuvinte, concomitent cu adaptarea reţelei de unităţi la momentul şi locul desfăşurării programului turistic, structura tipologică a acesteia trebuie să răspundă deopotrivă nevoilor de hrană şi divertisment, să-1 poată satisface pe turist în orice împrejurare, mai ales cu ocazia unor acţiuni predilect orientate spre această componentă a activităţii turistice;

• particularizarea serviciului de alimentaţie publică, mai ales în cazul unor forme specifice de turism (balneo-medical, de exemplu), prin care se poate contribui nemijlocit la satisfacerea motivaţiei ce a determinat opţiunea pentru respectivul consum turistic. în general, succesul relativ în aplicarea procedurilor fizio-psihoterapeutice este dependent de calităţile şi rigurozitatea regimului de hrană (de pildă, tratamente ale sistemului cardio-vascular, digestiv, nervos etc). Regimurile dietetice tind să devină nu numai o modă, ci şi o necesitate pentru existenţa noastră, inclusiv în calitate de turist;

• necesitatea de a corespunde în egală măsură exigenţelor turiştilor autohtoni şi străini. Mai precis, bunurile ce fac obiectul serviciilor de alimentaţie publică trebuie să fie reprezentate de preparatele din bucătăria naţională şi internaţională, din cea specifică anumitor ţări şi zone. Practic, componentele specifice şi cele comune în materie gastronomică se definesc în raport cu formele de turism, cu locul şi momentul de desfăşurare a activităţii.

• Raportul dintre serviciile de alimentaţie publică şi ansamblul ofertei turistice este complex, profund, de intercondiţionare reciprocă, de dezvoltare sincronă. El se amplifică în condiţiile în care gastronomia ajunge să devină, când celelalte componente ale ofertei turistice sunt comparabile şi sensibil apropiate, element de referinţă în opţiunea pentru o anume destinaţie turistică. "De altfel - cum apreciază şi cercetătorii români ai fenomenului în cauză -, produsul turistic având drept principală motivaţie gastronomia este o realitate din ce în ce mai prezentă şi a generat o formă nouă de vacanţă, cunoscută sub denumirea de „vacanţă gastronomică". Originalitatea şi diversitatea gastronomică se constituie, prin urmare, ca element de atracţie de bază sau suplimentară, fapt ce justifică şi explică atenţia crescândă acordată acestui segment de realitate turistică.