Serviciul de Alimentație și Importanța Acestuia

Termenul de alimentaţie publică este din ce în ce mai mult înlocuit, în ultimul timp cu cel simplu de alimentaţie, iar întrucât cel mai reprezentativ tip de unitate este restaurantul, în mod special pentru desemnarea activităţilor desfăşurate în unităţi de categorie superioară, ultimii ani şi o serie de autori i-au impus termenul de “restauraţie”,cu varianta sa “restaurare”.

Viaţa modernă, specializarea indivizilor cât şi creşterea veniturilor unei anume părţi a populaţiei din zonele urbane, ca şi tot mai accentuata criză de timp face ca cel puţin în vacanţă şi în timpul călătoriilor tot mai multe persoane să apeleze la servicii de alimentaţie specializate, mai mult sau mai puţin pretenţioase.

Activitatea de restauraţie se desfăşoară împreună cu şi în afara prestaţiei turistice. Oriunde s-ar efectua această prestaţie ea este realizată pentru colectivitate, pentru societate, având un caracter mai mult sau mai puţin social.

Prin restauraţie socială desemnăm în general restaurantele pentru colectivităţi, localizate în: întreprinderi, unităţi administrative, unităţi de invăţămant de toate gradele, spitale, clinici, cămine de bătrâni şi copii, tabere, armată, comunităţi religioase etc.

Restaurantul este localul public care îmbină activitatea de producţie cu cea de servire, punând la dispoziţia clienţiilor o gamă diversificată de preparate culinare, preparate de cofetărie-patiserie, băuturi şi unele produse pentru fumători. El funcţionează în mai mmjulte profile, respectiv: clasic, specializat, cu specific naţional şi local. Deasemenea este un stabiliment unde se pot consuma pe loc mâncăruri şi băuturi, contra cost. De obicei mâncărurile sunt preparate în bucătăria proprie de către un bucătar-şef. Există foarte multe tipuri de restaurante, care servesc diferite meniuri, adesea foarte specializate, după reţete din bucătăriile diferitelor culturi. Adesea restaurantele sunt integrate în servicii mai complexe, ca hoteluri, aeroporturi, universităţi.

Din punct de vedere al publicului ţintă, activitatea restaurantelor poate fi grupată în două sectoare: restaurante cu vocaţie comercială şi restaurantele colective, cu vocaţie socială. Dacă ultima categorie reprezenta dominanta din ultimii zece ani pe piaţa vest-europeană (cu o pondere de circa 58–62 %), se observă în ultima vreme o uşoară creştere a ponderii restaurantelor comerciale. Aceasta se explică prin creşterea constantă a numărului de restaurante comerciale, datorită accentului pus pe rapiditatea serviciilor cât şi datorită schimbărilor de venit ale clienţilor care îşi permit să facă apel la astfel de servicii/unităţi.

Serviciul de alimentaţie (restauraţie) constituie o componenta de bază a produsului turistic, valorificarea acestuia putând fii făcută atât ca produs individual, cât şi în asociere cu serviciile de cazare în sistem: pensiune completă sau demipensiune.

Serviciul de alimentaţie are ca scop satisfacerea trebuinţelor de hrană ale turiştilor, dar şi a unor nevoi de recreere, divertisment şi după caz, celor de afaceri.

Alimentaţia reprezintă un serviciu turistic de bază, calitate oferită de:

- funcţiile pe care le are ;

- ponderea importanta în structura cheltuielilor de vacanţă ;

- timpul alocat de turişti acesteia.

În consecinţă conţinutul şi calitatea serviciilor de alimentaţie îşi pun amprenta asupra calităţii şi atractivităţii produsului turistic, cu efecte directe asupra dimensiunilor şi structurii circulaţiei turistice.

În organizarea şi proiectarea activităţii de alimentaţie trebuie avute în vedere o serie de particularităţi ale acesteia :

- să fie prezentă în toate momentele importante ale consumului turistic (puncte de îmbarcare, mijloace de transport, locuri de destinaţie sau sejur, puncte de agrement) pentru a putea răspunde unei palete largi de trebuinţe. Acesta presupune adaptarea activitaţii (varietatea sortimentală, program, structura serviciilor) la locul şi momentul oferirii prestaţiilor;

- să asigure o diversitate structurala atât a preparatelor, cât şi a serviciilor oferite pentru a răspunde cât mai bine diferitelor trebuinţe. Aceasta presupune existenţa unei varietăţi de tipuri de unităţi în concordanţă cu cerinţele foarte diferite ale clientului;

- să fie corelată (adaptată) cu particularităţile formei de turism atât în ceea ce priveşte varietatea sortimentală, cât şi orarul de funcţionare a unităţilor;

- să satisfacă atât exigenţele turiştilor autohtoni, cât şi a celor străini. Aceasta presupune prezenţa în structura ofertei de alimentaţie atât a produselor zonei pe care o vizitează, cât şi a unora comune majorităţii bucătăriilor lumii;

- să reprezinte un element de selecţie a destinaţiilor de vacanţă atunci când celelalte componente ale ofertei sunt comparabile sau doar apropiate, contribuind la creşterea atractivităţii voiajelor şi a destinaţiilor de călătorie;

- să constituie chiar motivaţia principală a călătoriei: este cazul unor produse turistice în care componenta dominantă este gastronomia şi care se adresează unor segmente largi de consumatori, de la cunoscători şi experţi la amatori, de la gurmanzi la oamenii obişnuiţi.