Spa

INTRODUCERE

SPA înseamnă "Sănătate Prin Apă", termenul derivând înca din antichitate şi fiind utilizat în culturile civilizaţiilor înfloritoare ale Imperiului Roman, Greciei şi Orientului Îndepărtat. Pusă în valoare tot mai mult în zilele noastre, hidroterapia reprezintă o metodă tradiţională ce constă în utilizarea virtuţilor curative şi igienice ale apei, în asociere cu puterea miraculoasă a extractelor vegetale, a algelor, nămolurior, argilelor, sedimentelor şi sărurilor marine, în diverse forme şi practici terapeutice.

Prin SPA se înţelege utilizarea complexă a apei la temperaturi şi presiuni variabile - băi şi împachetari de plante, saune, duşuri - masaj, piscină - ca factor curativ şi tonic imunitar natural pentru curăţarea epidermei, detoxifierea organismului, accelerarea proceselor metabolice, îmbunătăţirea capacităţii de mişcare şi, mai ales, pentru obţinerea unei stări de relaxare şi confort somato-psihic.

Spa înseamnă de fapt să ne rupem din iureşul zilnic şi să fugim undeva, nu neaparat departe, unde să facem lucruri minunate pentru mintea şi corpul nostru.

Conceptul spa nu are reacţii adverse şi lucrează numai cu creme cu mirosuri minunate, muzici diafane, masaje care alungă oboseala şi apa care cade în cascadă.

Astfel, SPA-urile se pot adresa unei clientele de lux, centrată pe răsfăţ, dar şi unei clase medii superioare şi inferioare, care urmăreşte obţinerea unor beneficii terapeutice şi unei stări de bine, de relaxare. Aceasta din urma este mult mai receptivă la serviciile şi promoţiile oferite.

După cum clientela dicteaza segmentul ţintă al SPA-ului, tipologia centrelor SPA este asigurată de rolul şi mai ales locaţia aleasă, existând atât SPA-uri de zi, cât şi noţiunea de resort SPA, hotel SPA, medical SPA, balneo SPA. De exemplu, conceptul de resort SPA vine la pachet cu o locaţie deosebită, în general mare sau munte.

Prin creea unui centru SPA se urmăreşte începerea unei afaceri mici,care deşi la inceput va fi anonimă,vom face tot posibilul să o promovam şi să satisfacem cerinţele clienţilor.

Gama de servicii oferite este extem de variată şi complexă :hidroterapie,termoterapie,cromoterapie,masaj,saună,baie turcească,hidromasaj,duşuri,piscine,solarium,fântână arteziană.

Atingerea terapeutică

Metoda a fost elaborată la începutul anilor 1970 de Dora Kunz şi Dolores Krieger, infirmiere şi profesoare la Universitatea New York.

Atingerea terapeutică este o apropiere care aminteşte de vechea practică de poziţionare a mâinilor, fără conotaţii religioase. Este vorba probabil de una dintre apropierile energetice cele mai studiate şi documentate pe plan ştiinţific. Diferite studii au demonstrat eficacitatea sa în reducerea anxietăţii, durerii, a efectelor neplăcute post-operatorii şi ale chimioterapiei. Metoda este aprobată de numeroase asociaţii profesionale din lume fiind aplicată în multe spitale din 75 ţări. Atingerea terapeutică nu implică întotdeauna atingerea directă. Cel mai frecvent practicantul tehnicii îşi ţine mâinile la 10 cm de corpul pacientului care râmane îmbrăcat. O şedinţă durează între 10 şi 30 min şi se derulează în mod normal în 5 etape:

• concentrarea celui care intervine

• cu ajutorul mâinilor evaluează natura câmpului energetic al receptorului

• efectuează un balans-maturare prin mişcări largi ale mâinilor pentru eliminarea acumulărilor energetice

• rearmonizează câmpul energetic proiectând gânduri, sunete sau culori

• la sfârşit reevaluează calitatea câmpului energetic.

Practicanţii acestei tehnici afirmă că trupul, spiritul şi emoţiile fac parte dintr-un câmp energetic complex şi dinamic propriu fiecărei persoane care ar fi de natură cuantică. Dacă acest câmp este în armonie exprimă starea de sănătate; perturbarea lui înseamna boală.

Atingerea terapeutică permite prin transferul de energie reechilibrarea câmpului energetic şi promovarea sănătăţii. Contestatarii metodei susţin că prezenţa unui “câmp energetic” n-a fost niciodată probată ştiinţific, iar beneficiile ei nu trebuie atribuite decât unui răspuns psihologic pozitiv sau efectului placebo. Pentru a susţine controversa, teoreticienii metodei susţin că o componentă esenţiala a tratamentului ar fi calitatea concentrării, intenţia şi compasiunea celui care intervine, acestea fiind dificil de evaluat clinic.

Prin marea sa simplitate, tehnica de bază se poate învăţa în general în câte 8 ore; practicienii profesionişti participă la ateliere de perfecţionare şi practică sub supravegherea unui mentor.

Principalele aplicaţii terapeutice ale tehnicii menţionate sunt:

1. scăderea anxietăţii

2. ameliorarea stării generale a bolnavilor de cancer

3. ameliorarea durerilor post-operatorii sau a tratamentelor dureroase la pacienţii spitalizaţi

4. ameliorarea durerilor din artrite şi osteoartrite

5. reducerea simptomatologiei la bolnavii cu demenţa Alzheimer

Alte posibile indicaţii:

• ameliorarea cefaleei

• favorizarea cicatrizării plăgilor

• tratarea anemiei

• ameliorarea durerilor cronice

• ameliorarea simptomelor de fibromialgie