Strategia de Dezvoltare a Stațiunii Vatra Dornei

CAPITOLUL 1. CONSIDERENTE GENERALE

1.1. Prezentare generală

Scurt istoric. Staţiunea datează din secolul al- XVI -lea, apele minerale fiind cunoscute şi apreciate încă de la 1800. Primul stabiliment a fost fondat în 1845 , apele minerale de aici devenind celebre datorită valorilor curative. În 1862 s-au făcut primele analize chimice ale apelor. După 1970, capacitatea staţiunii a crescut foarte mult (cca 5000 locuri de cazare), unele hoteluri având bază proprie de tratament.

Poziţia geografică. Vatra Dornei se află în nordul României, la 40 km faţă de Câmpulung Moldovenesc, 110 km faţă de Suceava şi la 83 km faţă de Bistriţa, la o altitudine de 802 m în Depresiunea Dornelor.

Accesul în staţiune. Rutier: Bucureşti - Focşani pe E 2, Focşani -Bacău -Piatra Neamţ -Poiana Teiului - Broşteni - Vatra Dornei pe DN 17; Bucureşti - Focşani - Fălticeni - Suceava pe E20.

Feroviar: Gara Vatra Dornei pe linia Bucureşti -Suceava - Vatra Dornei sau pe linia Cluj -Beclean - Vatra Dornei.

Relieful. În staţiunea balneoclimaterică Vatra Dornei există două parcuri: parcul Stabilimentului balnear amenajat cu alei şi îngrijit după canoanele arhitecturii peisagistice, iar altul pe Runc.

Privind de pe Vârful cu Dor din parcul balnear, se vede perspectiva Barnarelului şi a Giumălăului. Spre apus se află muntele Ouşorul de lângă Dorna Candrenilor, care seamănă prin forma sa regulată cu un con.

Din celălalt parc de pe Runc, după vreo 500 m de urcuş se văd culmile Călimanilor (2102m), ale Pietrosului (2305m), ale Ineului (2280m) iar după alţi câţiva metri de urcuş se deschide în faţa ochilor peisajul variat al încântătoarei văi a Bistriţei. Spre sud-est se înşiră vârfurile mai joase din dreapta Dornei, pe malul căreia se întinde parcul staţiunii balneare.

În partea de răsărit a staţiunii, se profilează Barnarelul înalt de 1328 m, a cărui ascensiune este mai obositoare datorită pantei abrupte. De pe culmea lui, Vatra Dornei apare ca o cetate, cu casele gramadă, prin mijlocul cărora curge râul Dorna.

Alte privelişti deosebite le oferă Pietrosul Moldovenesc (1794m), terminat spre vârf cu stâncile care i-au dat şi numele. Alt munte cunoscut, Giumalăul (1859m) este acoperit cu păşuni iar la poalele lui curge râul Bistriţa al cărui curs, urmându-l cu privirea, oferă mai la vale perspectiva Rarăului (1653m) şi a Pietrelor Doamnei (stânci înalte de calcar cu înfaţişarea unor ruine de cetate). Pot fi observaţi şi Munţii Călimani, însă doar partea formată din stânci de lavă şi piscul Pietrele Roşii (1700m) acoperit cu păduri de brad.

Clima. În Dorna, temperatura aerului, factor natural dependent de altitudine, evoluează în strânsă corelaţie cu relieful major al zonei. În toate anotimpurile amplitudinea zilnică a temperaturii aerului este redusă. În lunile de vară nopţile sunt răcoroase iar zilele temperate.

Climatul este continental moderat cu veri răcoroase ( iulie 15,2 grade Celsius) şi ierni reci ( -6 grade Celsius), specific depresiunilor. Temperatura medie anuală este de 5,2 grade Celsius, iar regimul precipitaţiilor de 600-800 mm mai abundente din mai până în august.

Bioclimatul este tonic stimulent cu nuanţe de sedare.

Staţiunea balneoclimaterică, fiind aşezată pe falia de contact dintre eruptiv şi cristalin (Munţii Călimani respectiv Munţii Bistriţei), este caracterizată de o puternică radioemanaţie naturală. Cele mai semnificative efecte ale radioemanaţiei se înregistrează în perimetrele hidromineralizate Vatra Dornei, Sarul Dornei, Dorna Candrenilor, Poiana Negri, Poiana Vinului etc.

Prezenţa ionilor negativi în atmosfera de joasă altitudine a Dornelor are menirea să potenţeze calitatea aerului ca factor natural de cură. Plimbările în zonele populate cu ioni negativi stimulează mecanismele de apărare ale organismului şi cu efecte favorabile privind reglarea şi fortificarea întregului sistem nervos.

Prezenţa ozonului în atmosferă, corp gazos de culoare albăstruie, cu miros caracteristic, are efect tonifiant, deoarece, fiind un antiseptic, contribuie la asigurarea purităţii şi eficacităţii aerului ca factor terapeutic.

O importanţă covârşitoare pentru sănătatea omului, în mod deosebit pentru cei cu afecţiuni ale aparatului respirator, o au aerosolii naturali. În timpul zilelor însorite, sub influenţa radiaţiilor solare, răşinile şi uleiurile eterice de frunzele de brad, pin şi molid se volatilizează. Vaporii degajaţi de pe cetini în timpul zilelor toride, fiind relativ grei nu se risipesc în atmosferă, ci rămân la nivelul coronamentului pădurii. Briza de seară transportă în vatra localităţilor dornene aerul încărcat cu aceste miresme binefăcătoare pentru sănătatea omului. Bolnavii şi turiştii din staţiune beneficiază astfel de efectul acestor aerosoli naturali cu certa valoare terapeutică.