Strategia de Dezvoltare a Turismului Rural Românesc în Contextul Integrării în Uniunea Europeana

CAPITOLUL I Strategii de dezvoltare a unor zone turistice româneşti în perspectiva integrării în Uniunea Europeană

În cadrul strategiei naţionale de dezvoltare a turismului din ţara noastră este necesară determinarea zonelor prioritare ce trebuie avute în vedere în perioada imediat următoare, ţinând seama de oferta potenţială şi de categoriile cererii turistice ce ar putea fi satisfăcute prin valorificarea ofertei existente.

Studiile realizate au demonstrat că există câteva zone turistice de interes care, introduse într-o strategie adecvată de dezvoltare, pot duce la relansarea turismului românesc. Aceste zone sunt: Litoralul Mării Negre judeţele Braşov şi Sibiu, Delta Dunării, Nordul Moldovei, capitala ţării şi împrejurimile, staţiunile balneare.

Litoralul Mării Negre a fost mult timp principala sursă de atracţie pentru turismul internaţional. Astăzi cererea pentru această zonă s-a redus mult, datorită faptului că unităţile de cazare se află într-o situaţie nesatisfăcătoare, iar amenajările în staţiuni sunt limitate.

Strategia de dezvoltare a acestei zone trebuie să asigure: recondiţionarea şi modernizarea capacităţilor de cazare existente, astfel încât acestea să se ridice la cerinţele aşteptate de turişti, înlocuirea bazei tehnico-materiale existente cu noi capacităţi şi dotări.

Accesul spre litoralul Mării Negre se face dinspre Bucureşti spre Constanţa pe autostradă, care a fost complet modernizată, pe artera feroviară şi artera aeriană prin aeroportul Constanţa.

Principalele puncte de atracţie turistică atât pentru turiştii străini, cât şi pentru români sunt litoralul şi amenajările din staţiuni, monumentele istorice care au fost propuse de UNESCO să facă parte din patrimoniul universal. Cea mai semnificativă zonă este Peninsula din Constanţa ce include majoritatea clădirilor de interes turistic.

Cea mai mare pondere a locurilor de cazare din zona de litoral (circa 25%) o deţine staţiunea Mamaia.

Amenajările diferă de la o staţiune la alta. Cele destinate recreării şi petrecerii timpului liber sunt sărace: lipsesc terenurile de tenis şi cele pentru alte sporturi. Numai staţiunea Neptun şi Jupiter au centre adecvate, cu magazine şi alte amenajări. În general, amenajările sunt modeste, iar informaţiile turistice se pot obţine de la principalele agenţii de turism şi câteva hoteluri.

Activitatea turistică actuală este nesatisfăcătoare. Raportul între turiştii români şi turiştii străini este de aproape 7,5/1, 25% din numărul total al înnoptărilor turiştilor străini în România aparţinând litoralului şi puţin peste un sfert din numărul de înnoptări ale turiştilor români.

Deficienţele principale ale activităţii turistice pe litoral sunt cauzate de durata redusă a sezonului, capacităţile de cazare demodate şi de condiţiile precare, lipsa amenajărilor, insuficienţa cererii.

Strategia de dezvoltare a acestei zone trebuie să cuprindă ierarhizarea acelor staţiuni care au cel mai mare potenţial în ordinea următoarelor priorităţi: îmbunătăţirea standardului capacităţii de cazare; amenajări şi activităţi suplimentare la standard internaţional atât în cadrul staţiunii, cât şi în regiune.

Se impune restaurarea monumentelor şi a altor puncte de interes turistic pentru a organiza circuite de o zi. Trebuie conservate vechile centre istorice din Constanţa şi satele care ar putea reprezenta puncte de interes turistic.

O mare importanţă trebuie alocată şi mediului, respectiv: protejarea drumurilor pitoreşti şi a circuitelor turistice împotriva unor amenajări inadecvate şi neatractive, monitorizarea poluării la amplasamentele litoralului, îmbunătăţirea aspectului general al staţiunilor, satelor şi împrejurimilor rurale.

Cerinţele legate de cultură includ îmbunătăţirea materialelor oferite spre vânzare turiştilor în muzee, identificarea vestigiilor arheologice, marcarea, explicitatea şi prezentarea lor în documente adecvate.